Sfanta mare Muceniţa Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.

Sfinti Romani, Sinaxar 2 Comentarii

22 decembrie

Pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.Sf. Anastasia

Sfânta si preaviteaza Mucenita Anastasia a trait în Roma, pe vremea împaratului Diocletian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, si al unei crestine cu numele Fausta. A învatat credinta crestina de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un barbat insuflat de Dumnezeu si binecredincios, cu numele Hrisogon. Parintii au maritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredintei lui, sfânta se purta cu el fara dragoste; se prefacea totdeauna bolnava, ca sa nu aiba nici o legatura cu el. Se îmbraca cu haine proaste si saracacioase; statea de vorba numai cu femei nevoiase; slujea pe ascuns pe cei ce patimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spala si le ungea ranile cu untdelemn si le dadea hrana potrivita, însotita fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisa de sotul ei, ca îi stia faptele. S-a întâmplat însa ca sotul ei s-a înecat într-o furtuna pe mare. Ramasa libera, Anastasia a împartit toate averile ei saracilor. Dupa aceea, fara sa se mai teama, slujea celor ce patimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua si-i îngropa cu cinste. A îndemnat pe multi la mucenicie.
În timpul împaratului Diocletian (284-305) , prin 303-304 a dat patru edicte împotriva crestinilor, acestia au fost cautati, deposedati de toate bunurile si chinuiti cu bestialitate, singura lor vina fiind aceea ca erau crestini.

Victima a acestei crunte persecutii a fost si fecioara Anastasia. Ea a suferit moarte pentru Hristos în ziua de 22 decembrie a anului 304, în orasul Sirmium (azi Mitrovita, lânga Belgrad). În cinstea acesteia sora împaratului Constantin, care purta acelasi nume, a zidit o biserica în Roma. De aici moastele Sfintei Anastasia au fost duse la Constantinopol si asezate în biserica ce îi poarta numele, în anul 458.
Sfânta noastra Biserica o praznuieste în fiecare an în ziua mortii ei, 22 decembrie.

* Icoana este pictata de maicutele de la Manastirea Diaconesti, judetul Bacau

MONICA FERMO – TALITA KUMI Inviind pe drumul Damascului

Fragmente Fara comentarii

MONICA FERMO
TALITA KUMI
ÎNVIIND PE DRUMUL DAMASCULUI

Cuvântul editorului
Înotând împotriva curentului

alte carti ale maicii Ecaterina
“A venit odată un călugăr roman, care fusese dregător al palatului si a locuit în Schit aproape de biserică. Avea încă un rob care îi slujea. Văzând deci preotul slăbiciunea lui si înstiintându-se din ce fel de odihnă este, orice iconomisea Dumnezeu că venea la biserică îi trimitea lui. Si făcând douăzeci si cinci de ani în schit, s-a făcut mai înainte-văzător si însemnat.
Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dânsul, a venit să-l vadă, asteptând să afle la el vreo nevointă trupească mai multă. Si intrând la dânsul, i s-a închinat lui si, făcând ei rugăciune, au sezut. Dar îl vedea pe el egipteanul că poartă haine moi si harar si piele sub el si o pernă mică. Picioarele le avea curate si cu sandale. Acestea văzându-le, s-a smintit, căci în locul acela nu se ducea o astfel de viată, ci mai vârtos aspră petrecere.
Dar mai înainte-văzător fiind bătrânul, a înteles că acolo s-a smintit si i-a zis slujitorului: “Fă-ne nouă praznic astăzi pentru avva”. S-a întâmplat să aibă si putine verdeturi si le-au fiert si, la vremea cea cuviincioasă sculându-se, au mâncat. Avea încă bătrânul si putin vin, pentru slăbiciune, si au băut. După ce s-a făcut seară, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Asemenea încă si noaptea. Deci sculându-se dimineata egipteanul, i-a zis lui: “Roagă-te pentru mine!”. Si acela a plecat fără să se folosească. După ce s-a dus putin, vrând bătrânul să-l folosească, trimitând, l-a chemat înapoi. Si după ce a venit, cu bucurie, iarăsi l-a primit. Atunci l-a întrebat, zicând: “Din ce tară esti?”. Si i-a răspuns: “Sunt egiptean”. “Dar din care cetate?” Iar el a zis: “Nu sunt cu totul eu orăsean”. Si l-a întrebat: “Care era lucrul tău, în satul tău?”. Si a răspuns: “Eram pândar”. Si i-a zis: “Unde dormeai?”. Iar el i-a zis: “La tarină”. “Aveai asternut sub tine?” Si a zis: “Da, la tarină aveam să pun asternut sub mine”. “Dar cum?” Si a zis: “Jos”. I-a zis lui iarăsi: “Dar ce aveai de mâncare la tarină? Sau ce fel de vin beai?”. Si a răspuns: “Este mâncare si băutură la tarină?”. “Dar cum trăiai, răspunde?” “Mâncam pâine uscată si, de găseam, putină pastramă si apă”. Si răspunzând bătrânul a zis: “Mare osteneală! Dar este si baie în sat ca să vă scăldati?”. “Nu, ci când voim, ne scăldăm în râu”. Citeste mai departe…

“Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” de Virgiliu Gheorghe

Anunturi, Audio Fara comentarii

Carte

Virgiliu Gheorghe isi lanseaza cea de-a treia lucrare din seria sa despre efectele televiziunii asupra societatii: “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii – Fata nevazuta a televiziunii”, aparuta la Editura Prodromos.

Daca in primele volume erau tratate efectele comunicarii unidirectionale, caracteristica televiziunii, asupra dezvoltarii si functionarii creierului sau modul cum vizionarea emisunilor TV da dependenta si scade nivelul de inteligenta si performantele intelectuale, noua lucrare explica rolul publicitatii in configurarea comportamentelor, mai ales ale copiilor, modul cum poate deveni televizorul un “instrument al terorii” sau despre razboiul informational impotriva familiei si educatiei traditionale. De aceasta data, autorul ne propune si solutii: “igiena mintii” contra virusilor mediatici si strategii de aparare in fata stressului.

Va prezentam aici si doua inregistrari de la lansarea cartii “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” de Virgiliu Gheorghe

.

Citeste mai departe…

ASCOR Sibiu- va invita la spectacol

Anunturi Fara comentarii

ASCOR Sibiu,

Va invita sa luati parte la sceneta “Craciun in inchisoare”, organizata cu participarea grupurilor de colindatori din Maramures, Suceava, Arges, Sibiu, Targoviste si Basarabia.

Spectacolul va avea loc la Casa de cultura a Municipiului Sibiu, Luni 17 decembrie 2007, ora 19:00.

Se vor strange fonduri pentru sprijinirea unor copii.

Intrarea este libera.

Inviind pe drumul Damascului – interviu cu maica Ecaterina(Monica Fermo)

Articole, Romeo 2 Comentarii

Înviind pe drumul Damascului
alte carti ale maicii Ecaterina
– interviu cu Monica Fermo (maica Ecaterina), autoarea volumelor Talita, kumi! şi Metanii de Dor

De curând, în librăriile de carte creştină a apărut o lucrare cu profunde rezonanţe duhovniceşti: Talita, kumi! Înviind pe drumul damascului (Ed. Egumeniţa, 2004), semnată de Monica Fermo. Cartea e un veritabil jurnal al convertirii, al seducţiei pe care Hristos şi-o exercită asupra fascinantei lumi a teatrului românesc. Pogorâtoare din neamul lui David, redutabil om de teatru şi televiziune, Monica Fermo se întâlneşte cu Hristos, iar această întâlnire îi va schimba definitiv cursul vieţii.

Acum, un interviu autoarea acestui captivant jurnal de convertire.

„Primii mei paşi în viaţă au fost în monstruozitatea patimilor”

Un teolog occidental a fost întrebat odată de cineva care este cel mai important lucru pe care l-a primit în viaţă. Răspunsul a venit imediat, şocant prin simplitatea şi, în acelaşi timp, complexitatea lui: botezul. Am vrea să înfiripăm discuţia noastră în jurul acestui punct de referinţă existenţială. Ce reprezintă, pentru d-tră, botezul creştin?

Pentru mine botezul continuă să fie lucrul cel mai de preţ, comoara cea mai dulce din inima mea – deşi nu sunt decât 17 ani de creştinism în viaţa mea -, pe care o voi păstra, sper, până la moarte. Se întâmplă, sigur, şi au fost chiar momente critice pe parcursul acestor 17 ani, în care am pierdut din efervescenţa şi din fierbinţeala cu care am păşit pragul în creştinism, dar toate acestea din cauza intensităţii cu care am fost lovită de cel rău. Nici nu e posibil să nu existe o astfel de luptă. Nu ne putem gândi că, odată intraţi în creştinism, nu mai avem nici o problemă în viaţă. Ba din contră, abia acum încep problemele. Lupta. Dar nu am putut căpăta înţelegerea acestei taine de a rezista în luptă nepierzându-ţi intensitatea de iubire faţă de Hristos şi dragostea din inimă decât prin duhovnicii mei mari. Dacă nu aveam un părinte Argatu, un părinte Galeriu şi un părinte Sofian lângă mine, nu ştiu unde aş fi fost acum. Mi-amintesc că erau săptămâni în care în fiecare zi eram la câte unul din ei: o zi la părintele Galeriu, o zi la părintele Sofian, o zi la părintele Argatu. Şi asta m-a menţinut extraordinar de tare, pentru că fiecare din cei trei mari – pot să-i numesc sfinţi, pentru că, pentru sufletul meu, consider că mi-au făcut dovada sfinţeniei lor de-atâtea zeci de ori pe parcursul anilor -, fiecare, deşi nu aveau dăruite de la Dumnezeu aceleaşi daruri, haruri, harisme, cu toate acestea – sau mai mult din cauza aceasta – se completau în sufletul meu extraordinar. Unul venea cu exorcismele sale (părintele Argatu), unul venea cu înţelepciunea, istoria creştinismului, puse în nişte predici extraordinare şi, mai ales, cu smerenia deosebită, dulceaţa, blândeţea şi răbdarea extraordinară de care ne dădea dovadă în sufletele noastre, ca să-l putem urma măcar în sfert (părintele Sofian), şi al treilea era părintele Galeriu, de ale cărui predici e inutil să vă mai spun, care înflăcărau inimile tuturor. Citeste mai departe…

Conferinta Ascor – “Despre Maica Domnului” cu maica Ecaterina (Monica Fermo)

Anunturi 5 Comentarii

alte carti ale maicii EcaterinaAscor Sibiu si Maica Ecaterina (Monica Fermo) va invita la conferinta cu titlul “Despre Maica Domnului”.

Conferinta va avea loc Marti 18 Decembrie 2007, ora 19, in Aula Facultatii de Teologie Andrei Saguna din Sibiu.

————————————–
Acum câtiva ani, pe piata de carte religioasa din România aparea un volum de o aleasa suavitate autobiografica: Talita kumi! Înviind pe drumul Damascului (Monica Fermo, Ed. Cartea Ortodoxa / Ed. Egumenita, Galati, 2004). Un adevarat eveniment editorial, prilejuit de punerea între coperte a unui veritabil jurnal al convertirii, al seductiei pe care Hristos o exercita asupra fascinantei lumi a teatrului românesc. Pogorâtoare din Neamul lui David (de sorginte, asadar, evreiasca), om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Îl întâlneste pe Hristos, iar aceasta întâlnire îi va schimba definitiv cursul vietii.(Romeo Petrasciuc)

Dupa cativa ani de retragere in viata monahala, in Tara Sfanta, Maica Ecaterina revine printre noi spre a ne impartasi din experienta acumulata, prin conferinte si carti. (Pentru carti click aici).

Conferinta Ascor – “File din spiritualitatea inchisorilor”

Anunturi Fara comentarii

Sfantul inchisorilorAscor Sibiu, va invita la conferinta.

Astazi 13 Decembrie 2007, ora 19, in Aula Facultatii de Teologie Andrei Saguna ( Sibiu), la conferinta cu titlul “File din spiritualitatea inchisorilor”.

Conferinta va fi tinuta de Monahul Moise de la Manastirea Oasa (Judetul Alba) coordonatorul cartii “Sfantul Inchisorilor – Marturii despre Valeriu Gafencu”, un neobosit culegator de marturii al supravietuitorilor inchisorilor comuniste.

———————————————
Conferinta poate fi descarcata de aici:
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/457/File-din-spiritualitatea-inchisorilor

Ogorul cu îngeri – povestiri pe care mi le-a suflat în ureche Dumnezeu…

Fragmente, Pr. Constantin Necula 1 Comentariu

Ogorul cu îngeri

Ogorul cu ingeriSe framântase toata noaptea aceea de furtuna. Parca se rupsese praporul cerului si-o puzderie de apa cuprinsese, într-o cadere grozava, pamântul, încât gradina parea o oglinda tuciurie, arcuita spre cer. Când fulgerele brazdau norii, luminând pentru o clipa icoana de iad de afara – în care nu focul, ci apa spaimân­ta – femeia-si tinea pruncii pe lânga sine, cum closca-si apara puii, acoperindu-i cu toata dra­gostea ei, caci putere nu mai avea. Cel mai mic dintre prunci, înca nebotezat, cauta în somn izbavirea si parea ca toti îngerii din cer îl pazeau, ca de altfel si pe ceilalti copii din casa, cinci si buni. Asteptase toata noaptea cu lampa aprinsa, si-asa o afla si în zori, dupa ce, o clipa, o ora, un an, dormise adânc ca-n moarte. Asteptase pe barbatul sau, care ar fi trebuit de cu seara sa ajunga de la drum. Caraus destoinic, cunoscut în toata zona de sub Munte, Ion al ei nu mai avea sa apara. Sau nu viu, cum îl astepta ea. Carase pen­tru Manastirea din Fereastra Muntelui, cu hramul Sf. Arsenie, ajutor de hrana, caci lucrau destoinic maicile, si, la întoar­cere, între trosnetele codrului si ale ceru­lui, nu auzise cum puhoiul de ape rupsese podul peste apa Duminicii – cum spuneau ei pârâului, umflat acum.

Pruncii orfani si ea vaduva! Cum sa treaca peste durere? Alerga, ca de obicei, la Maica Domnului. Icoana din coltul camerei, umbrita luminos de bunica, o întarea mai mult ca orice. Cu Maica si cu Psaltirea – pe care i-o adusese Ion de la Manastire – se mângâia mereu. Si la îngropare, chipul luminos al lui Ion al ei o mângâiase, dar asta era deja departe. Trecuse ancheta Procuraturii, în care Istrate, tovarasul procuror, o îndemnase fatis sa dea în judecata Manastirea si sa scoata „bani buni“, cum zicea el. Dar pe Maria n-o interesa aceasta. „Cum as lua eu din banii Bisericii, Domnule Procuror?“ „Ai sa mori de foame, si tu, si copiii!“ mai amenintase el, înainte de a o da afara din biroul sau de procuror, suparat nevoie mare ca femeia refuzase sa puna accidentul sotului ei pe seama manastirii. Lucru total absurd, dar care ar fi fost un motiv suficient pentru ca lacatul ateu sa înlantuie asezamântul mo­nahal. La îngro­parea lui Ion, Parintele Se­rafim si maicile care-i erau uce­nice s-au aratat aceiasi oameni de ome­nie. Nu chel­tuiala cu înmor­mân­tarea, ci na­dejdea ce i-au da­t-o e­ra cea mai de pret. Ca de ba­nuti mai faci rost, dar de bucurie la deznadejde, mai greu.

Citeste mai departe…

Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Sfinti Romani, Sinaxar 1 Comentariu

Sfinţi Români 

Întotdeauna, în Biserica Ortodoxă cinstirea sfinţilor s-a identificat cu însăşii fiinţa neamului creştinesc, odoare vii ale trecerii, prin lumea aceasta, a Duhului lui Dumnezeu prin lume. Pilda lor, dincolo de zestrea de har şi jertfă pe care se re-semnifică şi re-verifică mereu şi mereu neamul lui Hristos, se face punte de har către Împărăţia lui Dumnezeu, pe care, necontenit, urcă sufletele spre odihna bucurie.
Vom încerca şi noi, la această secţiune, să aducem câteva fresce de lumină de pe pământul Românesc, prin pildele de vieţuire şi mărturisire ale acestor mari oameni ai lui Dumnezeu.

—————————————————————————————
Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

13 decembrie

Tropar, glasul al 8-lea

Aparatorule al Ortodoxiei, si învatatorule al sfinteniei, pastor blând ca un miel si mare dascal al Sfintei Liturghii, Parinte Ierarhe Dosoftei, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mântuiasca sufletele noastre!

Viata slavitului si întru tot laudatului ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a nascut în anul 1624 la Suceava în familia Barila. Parintii sai Leontie si Misira, binecredinciosi crestini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania si în tinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru ca se nascuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sarbatoreste pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
Tânarul Dimitrie Barila a învatat carte de la cei mai renumiti dascali din Moldova si la scoala Fratiei Ortodoxe de la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Daruit de Dumnezeu cu o inteligenta deosebita si-a agonisit înca din anii copilariei si ai tineretii multa stiinta de carte. A studiat cu multa râvna Sfintele Scripturi si învataturile dumnezeiestilor Parinti ai Bisericii si a deprins cu mult drag mestesugul tâlcuirii textelor sfinte în limba româna, pentru ca învatase a vorbi si a scrie în alte limbi ca sa transmita tezaurul sfintei Ortodoxii: greaca, latina, slavona bisericeasca, polona si ucraineana. Citeste mai departe…

Parintele Ioan Sabau, in al zecelea deceniu de viata

Articole, Romeo 4 Comentarii

Pr. Ioan SabauCu Dumnezeu în lanturi

La vreo doi kilometri departare de Bobâlna, în drumul dinspre Simeria (Hunedoara) spre Geoagiu, într-o localitate marunta, Folt, risipita între dealuri si vremi, îsi lucreaza de ceva vreme batrânetea, un om mare: Parintele Ioan Sabau. Despre Sfintia Sa s-au spus si povestit multe, de catre multi. Parintele Sabau este, de altfel, un om despre care ai ce povesti. Pentru încredintarile sale religioase si pentru atasamentul fata de Oastea Domnului, si el, ca atâtia alti binecuvântati slujitori ai lui Hristos, a sfintit, prin marturisire si trairea sa în Hristos, ani de zile temnitele comuniste. Peste zece ani de suferinta în celulele puscariilor românesti si înca multi ani de teroare în libertatea utopica de dincolo de gratii au facut din parintele Sabau un vrednic marturisitor al adevarurilor eterne. La cei peste 90 de ani ai sai, Sfintia Sa apare viguros în constiintele generatiilor de dupa el, model si sfatuitor devotat Bisericii si Oastei Domnului.

Citeste mai departe…

« Precedenta