Îndumnezeirea maidanului. Pastoratia Bisericii în spatele blocului… – Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Necula / Romeo Petrasciuc, Ed. Agnos, Sibiu, 2006

Seara întâi

Prea Cucernice Parinte, de ce… „Îndumnezeirea maidanului“?

Sa spunem ca noi ne-am gândit la doua titluri pentru cartea aceasta de semi-interviuri, care s-ar vrea mai mult niste marturisiri: pe de o parte Îndumnezeirea maidanului, iar ca subtitlu Pastoratia Bisericii în spatele blocului sau blocurilor. Sunt doua imagini care mi-au ramas în memorie, zic eu, provocându-ma de fiecare data sa ies în întâmpinarea tinerilor si, mai cu seama, aducându-mi aminte, tânar fiind, cam ce-as fi vrut sa faca pentru mine Biserica la vremea în care, locuind într-un bloc de muncitori într-un cartier de muncitori din Brasov, cea mai apropiata biserica era la vreo treizeci de minute de mers pe jos, poate chiar mai bine.

Într-un timp, pe când ma pregateam pentru admiterea la facultate, pe maidanul din fata blocului meu, ceva mai încolo, a început sa se construiasca o biserica. Era locul în care de obicei se faceau, stiu eu, jocurile de iarna sau oraselul copiilor din cartier, cu masinute electrice, cu tot felul de lucruri. Fiind foarte aproape de un restaurant însa – La Micsunica, îi ziceam noi –, se întâmplau tot felul de lucruri necurate, sa le zicem asa, sa nu folosesc un cuvânt mai dur. Si-mi aduc aminte ca pentru prima data acolo am vazut oameni beti, acolo am auzit primele înjuraturi, acolo am vazut cum se fluiera fetele si ce pot face niste oameni la betie. Era un loc rau famat.

În timp, parintele, chiar stresându-i un pic pe cei din jur, de prin blocurile dimprejur (care – culmea! – n-au reactionat la clopotul iadului, care era betia, si au reactionat la clopotul Bisericii), o data cu constructia bisericii a redat sfintenia dintru început a pamântului, readucând, daca vrei, fâsia aceea de pamânt „de dincolo de sosea“, cum îi spuneam noi, la starea de „pamânt al lui Dumnezeu“. A reasezat-o unei legi, dupa o lege dumnezeiasca, a reîntors-o în parametrii nostalgiei paradisiace.

Citeste mai departe…

Aceasta frumoasa stalpare, purtand roduri vrednice de Imparatia Cerurilor, Sfanta Filofteia fecioara, s-a nascut in marea cetate Tarnavo, din parinti crestini cu credinta, bulgari de neam, plugari cu mestesugul si simpli cu cunostinta. Dupa ce copila a ajuns la varsta cea primitoare de invatatura si, dupa ce a semanat in inima sa si in sufletul ei cel primitor samanta faptelor bune, a fecioriei si a milosteniei, ca din rod se cunoaste pomul, maica ei s-a mutat catre Domnul. Iar copila, ramanand lipsita de maica cea fireasca si avand intru inima sa intiparite invataturile primite de la ea, inteleptind-o pe dansa Duhul Sfant, a inceput cu osardie a lucra faptele bune cele incepatoare. Adica, a merge la biserica, a asculta Sfintele Scripturi cu luare aminte, a posti, pazindu-si neintinata fecioria cea trupeasca si cea sufleteasca, miluind pe cei saraci, saturand pe cei flamanzi, adapand pe cei insetati si imbracand pe cei goi; impodobindu-si prin aceasta, candela sufletului sau, agonisindu-si undelemn in vasul ei si gatindu-se pentru intrarea in camara Mirelui ceresc, ca fecioarele cele intelepte. Si toate aceste fapte bune le savarsea Sfanta cu mare statornicie si rabdare, nebagand in seama ispitele si necazurile pricinuite de uratorii binelui, dupa cela ce zice: “Gatitu-m-am si nu m-am tulburat a pazi poruncile Tale.”
Citeste mai departe…

“Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.” (din Tropar)

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine scredinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae.

Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii.
Citeste mai departe…

6 decembrie 2007

Iata ca Sf. Nicolae ne aduce Blogul Agnos.

Incepand de azi, va invitam sa ne vizitati periodic, pentru a urmari articolele aparute pe site.