Dan Puric, tvr cultural, noi 2007 (part. 1)
Citeste mai departe…

Provocarile strazii – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Ed. Agnos, Sibiu, 2006

Prietenie

De ce este necesara pastrarea curatiei trupesti înainte de casatorie? Care este ratiunea acestui fapt?

Femeia, de la creatie, astfel este nascuta, sa se dea mirelui sau precum trandafirul se da lacrimii de roua ce pica dimineata pe dânsul. Ati înteles ideea? Puritatea acesta, integritatea femeii la casatorie… Noi tot vorbim de fecioria femeii! Dar de fecioria barbatului… mai ocolim, asa, când, de fapt, si una si cealalta se cer pentru desavârsirea umanului din ei. Asa cum manastirea este locul împlinirii, nu al defularii si al retragerii. Când nu te-ai împlinit în uman, te împlinesti în manastire.
[1]

Cele mai dese întrebari pe care le pun liceenii, în general, sunt acestea legate de castitate si casatorie. Si de fiecare data ma duc cu gândul la icoanele mari ale Maicii Domnului pe care le am în memorie, sau la frumusetea Bisericii. Si le-am spus: încercati sa va închipuiti ca intrati într-o Liturghie în care altarul nu exista, deci Biserica nu-i desavârsita. Sau cititi un manual, care pe dinafara va indica materia care va place voua cel mai mult, si când va uitati înauntru, descoperiti filele de la materia care va place cel mai putin.

Si apoi, mai este-o treaba pe care as vrea sa v-o pun întotdeauna la inima. Eu cred ca vorbim foarte mult de fecioria dinainte de casatorie si uitam de foarte multe ori sa vorbim de fecioria de dupa casatorie. Aceea care pastreaza integritatea familiei, aceea care pastreaza unitatea familiei, aceea de care avem absoluta nevoie pentru ca Betleemul acesta, pe care-l praznuim în curând, sa se faca desavârsit pentru fiecare dintre familiile noastre. Dar se întâmpla lucruri totalmente reprobabile si pentru aceea ca, constatând ca formalitatile au fost îndeplinite – „va declar sot si sotie“ – atunci când vin tinerii la spovedit, consilierea noastra pastorala în raport cu ei tinde spre zero. Când nu tind spre 200…

Citeste mai departe…

Pacea virtuţilor şi tulburarea patimilor – Ierom. Teofan Mada, Ed. Agnos, Sibiu, 2007

Pacea virtuţilor

„Iar duhul curăţiei, al gândului smerit,
al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie
robului Tău…”

1. „Duhul curăţiei”: virtute cuprinzătoare
Literatura ascetică, precum şi toată tradiţia patristică în întregime, vorbeşte despre vindecare, despre pocăinţă şi despre nădejde. Acest optimism nu înseamnă superficialitatea şi neatenţia celor care păcătuiesc, ci pocăinţă adevărată şi nevoinţă pentru a câştiga timpul pierdut. Omul trebuie să înţeleagă că trâmbiţa deşteptătoare a Evangheliei şi a Părinţilor Bisericii i se adresează pentru a-i revela cunoaşterea şi a-i întări sinele, şi nu pentru a-l obosi, pentru a aşeza o greutate insuprotabilă pe umerii lui. Toate în Biserică adveresc îndemul evanghelic al iubirii. Mesajul Părinţilor este acela de a comunica şi canaliza transformarea măslinului sălbatic în măslin bun, cu caracteristicile personale ale fiecăruia. Locul şi timpul nu sunt obstacolele principale în calea transformării, ci voinţa personală.
De aceea, vom explica imediat cum, într-adevăr, numai virtuţile au puterea să dea omului pacea şi cum lupta pentru obţinerea virtuţilor dumnezeieşti este plăcută, binecuvântată şi acoperită de Dumnezeu, dar şi grea, lungă şi cu trudă. Este „robie cinstită”, „povară uşoară”, „cale îngustă şi anevoioasă” sau „scară care urcă la cer”, „penthos al veseliei”, „crucea biruinţei”, de unde va veni bucuria învierii din patimi şi adevărata plăcere a oamenilor lui Dumnezeu, „uşă tainică a Cerului”, prin care noi ne facem vrednici de vederea şi contemplarea lui Dumnezeu în Treime.
Ca ajutor în adâncirea, analiza şi înţelegerea temei noastre ne-am gândit să folosim partea aceasta a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul: „Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului Tău”.
Sfântul Efrem Sirul este, prin excelenţă, unul din principalii Părinţi asceţi ai Bisericii noastre, care îi încurajează pe cititorii şi auditorii lucrărilor sale vestite să obţină virtutea. Este dascălul acela care, cu toată puterea, îi invită şi îi provoacă puternic pe credincioşi să intre în adâncimile odăilor sufletului lor pentru a descoperi puterile pe care Dumnezeu le-a dăruit pentru un dialog sincer cu El. Numai când omul neputincios se va atinge de dorinţa unei iubiri puternice, numai când un om slab Îl va iubi pe Dumnezeu, se va putea mântui.
Citeste mai departe…