Fragment din cartea: “Sfintul Spiridon Taumaturgul” – Sf. Simeon Metafrastul, Editura Agnos 2007

MINUNILE SFÂNTULUI SPIRIDON

Un crestin pios, care-l iubea mult pe Sf. Spiridon dar la fel de mult si adevarul, spunea aceasta: s-a dus la mormântul Sfântului la 12 decembrie, ziua praznuirii sale, pentru a-l întâlni, ca atunci când era viu si pentru a-si arata veneratia sa pentru omul lui Dumnezeu. „Pe când ma apropiam deja si ma pregateam sa ma concentrez asupra a ceea ce voi face, am simtit o asemenea mângâiere dumnezeiasca, care m-a învaluit si m-a patruns în inima mea, ca am intrat realmente în extaz, grabnic fiind purtat prin frumusetile Cerului. Uitând de toate cele pamântesti, chiar de trupul meu, am ramas mut si nemiscat. N-am vorbit nimanui si, întocmai ca în tinerete, n-am simtit nici foame nici sete toata ziua, ci m-am cuminecat întreaga zi numai cu Trupul si Sângele Domnului.”

Acelasi om, venind iarasi la Trimitunda în ziua Sf. Spiridon, pe când se afla îngenuncheat, îmbratisând sicriul cu trupul (neputrezit) al Sfântului, inima sa fu umpluta de lumina si sufletul sau inundat de bucurie, o bucurie ce-i facea simtit gustul bunurilor ceresti care-i asteapta pe Sfinti (pregustarea Raiului). A alergat grabnic la piata pentru a cumpara oarece, inclusiv haine pentru saraci si pentru localnici, caci se facuse iarna si frigul venise cu putere. Si, dupa ce împlini aceasta dispozitie a inimii sale, se grabi sa se întoarca spre tara lui, unde-l chemasera treburi grabnice. Dar, dintr-o fata, norii se-ntunecara, vestind ca o ploaie cu adevarat diluviana avea sa cuprinda pamântul. Acest om se afla asadar la grea rascruce, putea oare merge mai departe în calatoria lui câta vreme astfel de vreme câinoasa se anunta? Se întari însa în nadejde: vându ceea ce cumparase, achizitionând niste vite de povara si trase la biserica Sfântului. Aici, se prosterna iarasi la racla cu moastele Sfântului, ca si cum acesta ar fi fost înca viu si-l ruga sa fie tovaras de calatorie cu el si sa opreasca ploaia, atunci când ea ar deveni prea furioasa. Încheindu-si rugaciunea, iesi din cetatea Trimitundei. Sfântul Spiridon fu cu el pe toata durata calatoriei si nu doar în chip nevazut ci, asemeni unui tovaras de calatorie – precum îl si rugase – vazut, împreuna-calator cu el! Vântul sufla teribil iar norii se zbuciumau cu putere dar ploaia… ploaia parea suspendata, atârnata cu apa ei sub nori: am putea spune ca puterea Sfântului retinea ploaia, o împiedica în revarsarea ei.

Citeste mai departe…