MONICA FERMO – TALITA KUMI Inviind pe drumul Damascului
Decembrie 18, 2007 Fragmente Fara comentariiMONICA FERMO
TALITA KUMI
ÎNVIIND PE DRUMUL DAMASCULUI
Cuvântul editorului
Înotând împotriva curentului
“A venit odată un călugăr roman, care fusese dregător al palatului si a locuit în Schit aproape de biserică. Avea încă un rob care îi slujea. Văzând deci preotul slăbiciunea lui si înstiintându-se din ce fel de odihnă este, orice iconomisea Dumnezeu că venea la biserică îi trimitea lui. Si făcând douăzeci si cinci de ani în schit, s-a făcut mai înainte-văzător si însemnat.
Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dânsul, a venit să-l vadă, asteptând să afle la el vreo nevointă trupească mai multă. Si intrând la dânsul, i s-a închinat lui si, făcând ei rugăciune, au sezut. Dar îl vedea pe el egipteanul că poartă haine moi si harar si piele sub el si o pernă mică. Picioarele le avea curate si cu sandale. Acestea văzându-le, s-a smintit, căci în locul acela nu se ducea o astfel de viată, ci mai vârtos aspră petrecere.
Dar mai înainte-văzător fiind bătrânul, a înteles că acolo s-a smintit si i-a zis slujitorului: “Fă-ne nouă praznic astăzi pentru avva”. S-a întâmplat să aibă si putine verdeturi si le-au fiert si, la vremea cea cuviincioasă sculându-se, au mâncat. Avea încă bătrânul si putin vin, pentru slăbiciune, si au băut. După ce s-a făcut seară, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Asemenea încă si noaptea. Deci sculându-se dimineata egipteanul, i-a zis lui: “Roagă-te pentru mine!”. Si acela a plecat fără să se folosească. După ce s-a dus putin, vrând bătrânul să-l folosească, trimitând, l-a chemat înapoi. Si după ce a venit, cu bucurie, iarăsi l-a primit. Atunci l-a întrebat, zicând: “Din ce tară esti?”. Si i-a răspuns: “Sunt egiptean”. “Dar din care cetate?” Iar el a zis: “Nu sunt cu totul eu orăsean”. Si l-a întrebat: “Care era lucrul tău, în satul tău?”. Si a răspuns: “Eram pândar”. Si i-a zis: “Unde dormeai?”. Iar el i-a zis: “La tarină”. “Aveai asternut sub tine?” Si a zis: “Da, la tarină aveam să pun asternut sub mine”. “Dar cum?” Si a zis: “Jos”. I-a zis lui iarăsi: “Dar ce aveai de mâncare la tarină? Sau ce fel de vin beai?”. Si a răspuns: “Este mâncare si băutură la tarină?”. “Dar cum trăiai, răspunde?” “Mâncam pâine uscată si, de găseam, putină pastramă si apă”. Si răspunzând bătrânul a zis: “Mare osteneală! Dar este si baie în sat ca să vă scăldati?”. “Nu, ci când voim, ne scăldăm în râu”. Citeste mai departe…