La 15 ani de la trecerea la cele veşnice, Virgil Gheorghiu este la fel de actual. Desi a scris peste 40 de carti (majoritatea publicate in Franta) la noi in Romania este inca putin cunoscut.

Va propun citeva fragmente din cartea domniei sale Tatal meu, preotul care s-a urcat la cer. Amintiri dintr-o copilărie teologică, Deisis 2003:

——————————————–

Cu timpul mi-am explicat de ce anume în ochii tatălui meu era mai degrabă o icoană – adică o făptură cerească – decât un locuitor al pămâtului.

Explicaţia era foarte simplă. Toată lumea ştie că slujitorii desăvârşiţi, servitorii autentici, cei care slujesc în locuinţele împărăteşti şi trăiesc tot timpul în intimitatea marilor domni, sfârşesc prin a-i imita. După un anume timp, toţi valeţii castelelor şi ai marilor case princiare imită vocea, intonaţia, cuvintele, gesturile şi obiceiurile stăpânilor lor. Orice servitor credincios ajunge în chip automat, chiar fără să vrea, un imitator al stăpânului său. În toate. Un servitor fidel se identifică până-acolo cu stăpânul său, încât devine umbra lui, semănându-i în toate şi urmându-l pretutindeni.

Citeste mai departe…