Viata Sfântului Lavrentie de la Manastirea Cernigov (1868-1950)

– fragment din cartea Sfantul Lavrentie al Cernigovului-viata, invataturile, minunile si acatistul

20 ianuarie

Arhimandritul Lavrentie, cu numele sau de botez Luca Evseevici Proscura, s-a nascut în anul 1868 în satul Karilsk în apropierea Koropului, regiunea Cernigovsc.

Parintii lui, Evsevii si Hristina, au fost tarani simpli. În familie erau 7 copii, din care 5 erau baieti. Luca era unul din cei mai mici.

Copilaria lui a fost grea, fiind nevoit înca de mic sa se obisnuiasca cu orice fel de munca pe lânga casa si sa munceasca mult.

Pe lânga toate greutatile familiale, el a avut necazuri si cu sanatatea trupeasca. Fiind înca micut, si-a pus pe cap, în joaca, o galeata si alerga prin ograda, dar împiedicându-se de un purcelus a cazut pe spate, lovindu-se atât de rau ca a ramas schiop pentru toata viata.

Deoarece mama lui era foarte bolnava, încât nu se putea ridica adeseori nici din pat, iar tatal murise când Luca era mic, baiatului i-au revenit, din cauza infirmitatii sale, responsabilitatile de pe lânga casa, atât barbatesti, cât si femeiesti. El pastea caii, îngrijea vaca, taia lemne, facea foc în soba, cocea pâine, facea curat prin casa, dadea cu var, spala rufe, ba chiar a învatat sa si croiasca si sa coase.

Luca a învatat la scoala din sat. Având o minte agera si ascutita, îsi însusea cu multa usurinta toate lectiile si-si întrecea colegii, încât învatatorul i-a încredintat supravegherea si instruirea elevilor mai mici din scoala, iar el îndeplinea cu multa bucurie aceasta misiune. Citeste mai departe…

21 ianuarie

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul (+662)

Acesta a fost in zilele marelui imparat Eraclie (610-641) si a trait pana in vremea raucredinciosului imparat Constans II, urmasul sau (641-668).

Se tragea din neam de rang inalt, nascadu-se catre 580 in Constantinopol, iar cu bunastarea si mintea ce avea, primi invatatura temeinica de la cei mai de seama dascali ai vremii. Deci, catre 610, Sfantul a fost chemat de Eraclie la curtea sa, si-l facu mare sfetnic al imparatiei, dar nu ramase in dregatorie decat putina vreme. Ca, ivindu-se o ratacire noua si imparatul cazand si el in aceasta gresita invatatura, Sfantul Maxim a lepadat si dregatoria sa si lumea si, mergand la manastirea Hrisopolis (Scutari), s-a facut calugar, alegand a fi mai bine lepadat in casa lui Dumnezeu, decat sa locuiasca in slujba ratacirii.

Ca s-a ivit, in adevar, in acele vremi, o ratacire noua, numita a monotelitilor adica a celor care marturisesc ca este numai o singura vointa intru Hristos, Domnu nostru. Si se ridica ratacirea aceasta impotriva credintei celei drepte, care invata ca Hristos Domnul, desi este o singura persoana, persoana lui Dumnezeu-Fiul, totusi pentru ca in Domnnul Hristos, Dumnezeu Fiul S-a facut om, din aceasta pricina persoana Domnului Hristos are doua firi, adica firea Lui de Dumnezeu si firea Lui de om, iar, pentru ca sunt in El aceste doua firi, tot astfel, sunt in El si doua vointe; doua lucrari, deosebite pentru fiecare fire a Lui, ca numai punand la lucru in armonie toate aceste vointi si lucrari de om si de Dumnezeu, a putut El savarsi mantuirea noastra, cum arata Scriptura.

Citeste mai departe…