Torna, Torna, Fratre…

Desigur ca acum, cind ne-am pus copiii sa invete mai mult limbi straine decit limba romana, cind am transformat Occidentul in raiul promis si-am indracit imaginea Romaniei de-au ajuns copii sa stie orice istorie a oricarui alt spatiu geografic decit cel romanesc si istoria si mitologia tuturor subculturilor, nu si traditia noastra, mi-e greu sa cred ca mai stie cineva ca acest „torna, torna fratre” sint socotite a fi primele cuvinte romanesti consemnate, rostite se pare pe creasta Haemusului, a Balcanilor de astazi.

Astazi vedem ca toata incercarea de a ne integra in moftangiul Occident sint zadarnice. Au mimat ca sintem acceptati cit am stat la cozi interminabile pe la colturile Ambasadelor, care au facut bani grei din dorinta noastra de a ne duce sa-i slugarim, au acceptat sa fim baricadati in insalubritatea noastra cita vreme am constituit subiect de program european din care se scoteau bani, s-au aratat oameni de dialog cita vreme am acceptat sa facem sluj la toate legile lor falsificate moral. Ani de zile le-am vorbit despre greutatea convietuirii cu rromii, despre specificul vietuirii lor, fascinant si periculos deopotriva si ne-au indemnat la proiecte si legislatii tolerante si permisive, la dialoguri cu surzii, pentru ca rromii de treaba n-aveam de ce-i mai culturaliza in timp ce delicventii, care nu mai tin nici macar de traditiile etniei lor, nu mai asculta de nimeni si de nimic, acum cind trebuiau sa ne dovedeasca superioritatea lor europeana au dat dovada de cabotinismul cel mai indecent. Scuza cu romanii mama tuturor relelor a mers numai dupa ce au incercat-o pe rind cu africanii din Nord, cu marochinii, cum spun ei marocanilor, cu albanezii si rusii, epuizindu-se acum cu noi, romanii. Poate de unde stiau ca in spatele nostru este un Stat slabit in reactii de slugarniceala antinationala cultivata de 17 ani, poate de unde stiau ca romanii sint incapabili in reactie rapida pe baza de unitate nationala, ca simptomul rusinii de a fi roman nu ni l-au creat altii cit noi, orgoliosi ca, in cine-stie-ce sat amarit din Italia sau Spania sau aiurea, am reusit, cistigind bani pentru termopanele apartamentului de bloc unde nu mai merge nimic in afara de frigul singuratatii ce ne-a cuprins.

Gravitatea momentului de fata vine din aceea ca ne-am trimis singuri copiii la slujit prin straini, vorbind de cistiguri si masini luxoase, fara ai pregati pentru rigorile unei culturi pline de aere de superioritate. Pline de masti penibile, conform carora daca un rrom ucide pe cineva, romanii sunt ucigasi, iar daca un stadion de 35.000 de oameni ne injura un fotbalist al Nationalei, cu rostiri imposibil de redat intr-o pagina de ziar, scuipa cu limbaj trivial pe un simbol national pina la urma, nu sint decit…exceptii. Daca este sa ne punem cenusa in cap, trebuie s-o facem pentru ca n-avem la ce-i chema pe cei plecati inapoi, poate doar la mormintele stramosilor, daca ele mai conteaza sau daca nu le-am transformat in benzinarii ori mall-uri. Trebuie s-o facem pentru ca, in adincul mentalitatii noastre orgolioase, am construit integrarea europeana cu pretul dezintegrarii noastre ca neam si ca tara, adica exact categoriile de valoare pe care italienii, si nu doar ei, le ataca natingiti de ura. Sintem obligati sa nu intram in jocul urii lor. Sa nu facem din rromi ciuca tuturor batailor de joc, incercind sa dovedim ca sintem europeni pe segmente, pe strazi si sectoare, nici sa ne asumam vini pe care nu le avem. Sa ne temperam reactiile aratind, a cita oara, ca sintem europeni prin istorie, nu prin conjuncturi, ca decembrie 1989 e mai mult decit acest nenorocit de noiembrie 2007.

Celor plecati le transmitem parola de supravietuire: aveti unde va intoarce, nu va rusinati s-o faceti. Nu. Nu-s toate bune. Dar poate ca o greva a romanilor in Europa i-ar invata pe europeni ca, in ciuda penibilei pozitii pe care ne-au oferit-o, sint zeci de sectoare ale economiei si socialului care nu s-ar simti prea bine. Si multi dintre cei care se pling ca le-am ocupat locurile de munca ar gifii fara roada, sub poverile pe care acum le purtam pe umeri, ce-i drept platiti de ei.

De ani de zile semnalele erau clare. Romani cu situatii selecte s-au intors in tara dupa ce-au investit in mici ori mari afaceri, intelegind ca nu mai este loc de ei pe coridoarele tarilor care i-au acceptat cit s-au vindut ieftin. Pe acestia ar trebui sa-i aratam celor plecati. Cu dintii strinsi, pe genunchi de rugaciune, de la capat. Intorsi acasa si la Dumnezeu! Torna, torna, fratres!

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Sursa: Monitorul de Sibiu