25 ianuarie

Pomenirea Sfantului Ierarh Bretanion al Tomisului.

Despre viata si activitatea acestuia au ramas destul de putine stiri. Se stie insa sigur ca el pastorea Biserica tomitana si a intregii provincii Scitia (Dobrogea), in vremea cand pe tronul imperial al Constantinopolului se afla imparatul Valens. Venit in partile Dunarii de Jos cu prilejul unor razboaie purtate cu barbarii goti, acesta a poposit in anul 369 la Tomis, unde a fost intampinat de ierarhul tomitan in catedrala orasului. Intalnirea aceasta, relatata de istoricii bisericesti Sozomen si Teodoret al Cyrului, este momentul sigur al intrarii episcopiei Tomisului in istorie.

Evenimentul este constatarea ca Biserica tomitana era condusa de ierarhi destoinici, aparatori ai credintei ortodoxe formulate la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325).

Istoricii de mai sus relateaza ca Valens, care era un aprig sustinator al ereziei ariene, a venit Sfantul Bretanionla Tomis si, intrand in catedrala orasului, a incercat sa-l determine pe Episcopul Bretanion sa imbratiseze credinta ratacita: “Si era acolo popor mult, aproape tot orasul, fiindca voia sa-l vada pe imparat, banuind ca se va intampla si ceva deosebit. Insa Bretanion, plin de credinta, si-a aprins cugetul cu ravna (dumnezeiasca) si a discutat cu mult curaj in fata stapanitorului, aparand dogmele Sinodului de la Niceea, asemanandu-se dumnezeiescului David, care a zis: “Grait-am intru marturiile Tale inaintea imparatilor si nu m-am rusinat” (Psalmi 118,46). Dupa aceea l-a parasit pe imparat mergand in alta biserica, iar poporul l-a urmat”. Istoricul Sozomen da si amanuntul ca Valens, “parasit acolo, a suportat cu greu aceasta infruntare si prinzandu-l pe Bretanion a poruncit sa fie trimis in exil, dar nu dupa mult timp l-a readus la locul sau.” Motivul restabilirii episcopului in drepturile sale a fost, dupa Sozomen, teama imparatului de o revolta a poporului, fiindca stia ca “locuitorii tinutului sunt viteji din fire si prin pozitia locurilor necesari lumii romane, fiind asezati ca un zid in fata presiunii barbarilor”. Citeste mai departe…

Parintele Proclu, sihastrul din Muntii Neamtului, cel ce, în bordeiul sau de lînga satul Mitcoul Balan ne invata smerenia si mila.

“crestinii care cauta a capata aceste doua virtuti: smerenia si dragostea, cine capata aceste doua virtuti Duhul Sfant ii invata mila, pentru ca din dragoste izvoraste mila si daca are mila de toti, adica de aproapele, nu poate gresi, iar daca a capatat smerenia nu mai judeca pe altul, nu mai cantareste pe altul, el se vede pe el mic si pacatos.” Citeste mai departe…

Viata Sfântului Lavrentie de la Manastirea Cernigov (1868-1950)

- fragment din cartea Sfantul Lavrentie al Cernigovului-viata, invataturile, minunile si acatistul

20 ianuarie

Arhimandritul Lavrentie, cu numele sau de botez Luca Evseevici Proscura, s-a nascut în anul 1868 în satul Karilsk în apropierea Koropului, regiunea Cernigovsc.

Parintii lui, Evsevii si Hristina, au fost tarani simpli. În familie erau 7 copii, din care 5 erau baieti. Luca era unul din cei mai mici.

Copilaria lui a fost grea, fiind nevoit înca de mic sa se obisnuiasca cu orice fel de munca pe lânga casa si sa munceasca mult.

Pe lânga toate greutatile familiale, el a avut necazuri si cu sanatatea trupeasca. Fiind înca micut, si-a pus pe cap, în joaca, o galeata si alerga prin ograda, dar împiedicându-se de un purcelus a cazut pe spate, lovindu-se atât de rau ca a ramas schiop pentru toata viata.

Deoarece mama lui era foarte bolnava, încât nu se putea ridica adeseori nici din pat, iar tatal murise când Luca era mic, baiatului i-au revenit, din cauza infirmitatii sale, responsabilitatile de pe lânga casa, atât barbatesti, cât si femeiesti. El pastea caii, îngrijea vaca, taia lemne, facea foc în soba, cocea pâine, facea curat prin casa, dadea cu var, spala rufe, ba chiar a învatat sa si croiasca si sa coase.

Luca a învatat la scoala din sat. Având o minte agera si ascutita, îsi însusea cu multa usurinta toate lectiile si-si întrecea colegii, încât învatatorul i-a încredintat supravegherea si instruirea elevilor mai mici din scoala, iar el îndeplinea cu multa bucurie aceasta misiune. Citeste mai departe…

21 ianuarie

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul (+662)

Acesta a fost in zilele marelui imparat Eraclie (610-641) si a trait pana in vremea raucredinciosului imparat Constans II, urmasul sau (641-668).

Se tragea din neam de rang inalt, nascadu-se catre 580 in Constantinopol, iar cu bunastarea si mintea ce avea, primi invatatura temeinica de la cei mai de seama dascali ai vremii. Deci, catre 610, Sfantul a fost chemat de Eraclie la curtea sa, si-l facu mare sfetnic al imparatiei, dar nu ramase in dregatorie decat putina vreme. Ca, ivindu-se o ratacire noua si imparatul cazand si el in aceasta gresita invatatura, Sfantul Maxim a lepadat si dregatoria sa si lumea si, mergand la manastirea Hrisopolis (Scutari), s-a facut calugar, alegand a fi mai bine lepadat in casa lui Dumnezeu, decat sa locuiasca in slujba ratacirii.

Ca s-a ivit, in adevar, in acele vremi, o ratacire noua, numita a monotelitilor adica a celor care marturisesc ca este numai o singura vointa intru Hristos, Domnu nostru. Si se ridica ratacirea aceasta impotriva credintei celei drepte, care invata ca Hristos Domnul, desi este o singura persoana, persoana lui Dumnezeu-Fiul, totusi pentru ca in Domnnul Hristos, Dumnezeu Fiul S-a facut om, din aceasta pricina persoana Domnului Hristos are doua firi, adica firea Lui de Dumnezeu si firea Lui de om, iar, pentru ca sunt in El aceste doua firi, tot astfel, sunt in El si doua vointe; doua lucrari, deosebite pentru fiecare fire a Lui, ca numai punand la lucru in armonie toate aceste vointi si lucrari de om si de Dumnezeu, a putut El savarsi mantuirea noastra, cum arata Scriptura.

Citeste mai departe…

19 ianuarie

TROPARUL Sfântului Marcu, glasul 1:

Pentru mărturisirea dumnezeieştii credinţe mare lucrător te-a aflat pe tine Biserica, sfinţite Marcu prealăudate, căci prin păzirea slovelor Dumnezeieştilor Părinţi ai zdrobit eresurile întunecatului Apus. Pentru aceasta pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dăruiască râvnă celor ce-ţi urmează cinstita vieţuire

Pomenirea Sfantului marturisitor Marcu Eugenicul (Evghenicul)

Viaţa Sfântului mărturisitor Marcu Eugenicul, episcopul Efesului

Parintele nostru între sfinti Marcu Eugenicul (1392-1444), mitropolitul Efesului, s-a nascut Manuel, din Gheorghe si Maria, amândoi din neam credincios si vita slavita în Constantinopolului, capitala Imperiului Roman si a Patriarhatului Ecumenic al Bisericii Ortodoxe.

În vremea aceea, partea rasariteana a Imperiului fusese cucerita de turci, si împaratul Manuel cauta sa încheie o întelegere cu papa Martin V, nadajduind sa adune un sinod ecumenic pentru a pregati unirea catolicilor cu Biserica Ortodoxa, si prin aceasta sa dobândeasca ostiri din partea monarhiilor din Apus. Dupa neizbutita cucerire asupra Constantinopolului din 1422 de catre sultanul Murad II, noul împarat Ioan VIII Paleologul leaga iar întelegeri cu noul papa, Eugenie IV, punând început pregatirilor pentru un sinod ecumenic. Patriarhii Alexandriei, Antiohiei si ai Ierusalimului nu primesc participarea la sinod, dar trimit în sila împuternicitii lor.
Citeste mai departe…

18 ianuarie

Tropar, glasul al 4-lea:

Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine turmei tale adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte ierarhe Maxim, roaga pe Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

Pomenirea sfantului ierarh Maxim al Tarii Romanesti.

Sfântul Maxim (Brancovici) păstoreşte episcopia Râmnicului în prima jumate a secolului al XVI-lea, retras ulterior la mănăstirea Crusedol, din Serbia, ctitoria sa. Trece la Domnul la 1516 şi trecut de Biserica sârbă în rândul sfintilor.

Tot in aceasta zi pomenim si pe cei între sfinţi părinţii noştri Atanasie şi Chiril, patriarhi ai Alexandriei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

* Icoanele sunt pictate de maicutele de la Manastirea Diaconesti

17 ianuarie

Troparul cuviosului Antonie cel Mare, glasul al 4-lea:

Asemanându-te obiceiurilor râvnitorului Ilie si urmând Botezatorului pe drepte carari, Parinte Antonie, te-ai facut locuitor pustiului si ai întarit lumea cu rugaciunile tale. Pentru aceasta, roaga-te lui Hristos Dumnezeu, sa mântuiasca sufletele noastre.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Antonie cel Mare (+356)

Acesta era de neam egiptean, din satul Come, de langa vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sud. S-a nascut catre 250, invatand de la parinti si de la mosii sai credinta in Hristos, si a trait pe vremea lui Diocletian si Maximian, ajungand pana in zilele binecredinciosului imparat Constantin si a feciorilor lui. Si vazand el viata cea patimasa a tinerilor ce invatau carte, in vremea lui, n-a voit a merge la scoli si stia numai limba lui. Dar parintii lui, oameni cu stare fiind ei, se ingrijeau de cresterea fiului lor si de sora lui, dupa luminile intelepciunii crestinesti, fiind el foate istet la minte si priceput. Deci, n-avea douazeci de ani cand parintii lui au raposat amandoi, lasandu-l pe Antonie mostenitor al unor averi mari.

Citeste mai departe…

Brancusi: sculptor crestin ortodox

Cristian BADILITA

Dincolo de penibila “actiune” organizata de monoglotul ambasador al Romaniei la UNESCO, dincolo de absenta oricarui gest marcant din partea culturnicilor nostri de azi, “anul Brancusi” a fost onorat cum se cuvine in culise.
Citeste mai departe…

• Dan Puric - Manastirea Petru Voda

Iubiţi credincioşi ai Mănăstirii Petru Vodă,

astăzi ne-am adunat să sărbătorim hramul mănăstirii, al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Şi vin şi întreb: cu ce suflet, popor român, vii la această sărbătoare? Cu un suflet umilit, cu un suflet mutilat, cu un suflet deznădăjduit după 50 de ani de comunism şi 18 ani de neocomunism. Cum de nu ai dispărut, popor român? Cum de nu ai îngenunchiat? Ce te-a ţinut în viaţă şi ce te mai ţine încă? Şi-Ţi spun, Doamne: credinţa, căci nu m-am uitat la mâna biciului care a dat în mine, ci mi-am lăsat sufletul în mâinile Tale. Iar dacă trupul a fost în mâinile călăului, sufletul a fost în mâinile Tale.
După primul război mondial, într-un sat din Oltenia, s-a anunţat că toţi copiii şi tinerii au fost decimaţi şi atunci părinţii au chemat pe preot, au ieşit la marginea satului, au făcut slujbă şi au îngenunchiat. Şi îngenunchind au aşteptat ca sufletele lor să se întoarcă acasă. De aceea a spus Petre Ţuţea că o căruţă de ţărani români au ţinut în loc imperii, pentru că au îngenunchiat în faţa lui Dumnezeu, nu în faţa duşmanului.

Noi astăzi sărbătorim şi pomenim prin îngenunchiere şi aplecare în faţa Bunului Dumnezeu această dăinuire a Neamului. Uitaţi-vă cum a dăinuit acest Sfânt lăcaş. Cu sute de ani înainte, aici şi-a găsit mângâiere sufletească Petru Rareş, când era în restriştea sufletului, trădat pentru a nu ştiu câta oară în istoria neamului şi vândut turcilor. Un schit de călugări l-a primit, l-a mângâiat şi l-a întărit. Ce mângâiere a lui Dumnezeu! Cum a ţâşnit această mănăstire din suspinele martirilor noştri din puşcării! Aici este glasul neauzit al drepţilor noştri, care nici astăzi nu pot vorbi pentru că memoria acestui neam este confiscată. Citeste mai departe…

Eminescu a fost victimă politică
In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul Nicolae Georgescu, eminescolog cu state vechi, ofera cateva date despre cercetarea sa asupra personalitatii lui Eminescu.
Jurnalul National: Domnule Nicolae Georgescu, sunteti un eminescolog recunoscut. Vorbiti-ne despre descoperirile facute de dumneavoastra in domeniu.

» Citeşte tot articolul

Prezentarea lui Andrei Gheorghe la TVR, la emisiunea “Mari Romani”

Citeste mai departe…