Batrinii nostri dragi, parasiti…

Uneori, cind vintul bate naprasnic, cu ploi nesfirsite, in vuiete prelungi de toamna tirzie, ma cutremur la gindul ca undeva, departe, uitat de noi, cei putin mai tineri, moare cite un batrin de dor si instrainare… Batrinii nostri dragi parasiti! Abandonati de prea multe ori, dureros de usor, in spatele unor preocupari comode si mondene ale celor de dupa ei.

De curind, intr-un satuc mustind de tandrete de prin partile Moldovei, am surprins o batrinica rugindu-se. O batrina din acelea multe, nestiutoare vreodata de carte, pe care le mai pastreaza, ca pe o binecuvintare, inca satul rominesc. In rugaciunea ei lacramata, printre suspine, ea ii aducea inaintea lui Dumnezeu pe copiii si pe nepotii ei de la oras, pe care nu-i mai vazuse de vreme indelungata. Am mai intilnit-o, ani in urma, pe aceeasi batrinica, in rugaciune. Si atunci, ca si acum, grija ei netarmurita era linistea copiilor si a copiilor copiilor ei. Nu stiu daca s-a mai rugat si pentru altceva. Stiu insa ca ruga ei nu putea sa nu-I umple inima lui Dumnezeu de duiosie. Dorul ei de copii ii implinea inaltimea rugaciunii. Am vazut, din nou, cum o simpla intilnire dintre batrinete si tinerete poate sa invesniceasca sfintenia simtirii. Sa-i transfigureze fata, zugravita in contururi de pamint si cer. Rugaciunea ei se facea trup de bucurie la gindul ca-i poate regasi pe cei dragi in aceasta refugiere in Dumnezeu. Si tresarea de fericire la gindul ca ei ar putea fie doar sa-si si aminteasca de ea. Citeste mai departe…

Vindecarea orbului din Ierihon si desorbirea noastra

Duminica ce a trecut ne-am despartit de zece leprosi si ne-am intilnit cu un vindecat. Cred ca ceea ce Hristos Mintuitorul transmitea prin intilnirea aceasta este cit se poate de clar: nu zidul si mortarul sint lucrurile spre care trebuie sa va indreptati pentru a primi confirmarea vindecarii voastre, nu legea legata de Templu, ci harul ce izvoraste din prezenta Mea. Caci ceilalti noua implineau ritualul prezentarii, spre confirmare, vindecarii lor. Samarineanul, om fara locas, liberat de Hristos se face rob Acestuia, identificind Templul si Duhul in aceeasi Persoana.

Orbul vede

Altfel este cazul cu orbul acesta din Ierihon, despre care ne vorbeste Apostolul de profesie medic, Sf. Luca ( cap.18.35-43). Mintuitorul face minunea aceasta dupa ce, Evanghelia consemneaza, le vorbise Apostolilor vestindu-le, pentru a treia oara, Patimile si Invierea ( v.33). Sfintul Luca trasese el insusi amara concluzie: „si ei n-au inteles nimic din acestea, caci cuvintul acesta era ascuns pentru ei si nu intelegeau cele spuse” ( v.34). Citeste mai departe…