Vindecarea orbului din Ierihon si desorbirea noastra

10:35 am Articole, Pr. Constantin Necula                                                     

Vindecarea orbului din Ierihon si desorbirea noastra

Duminica ce a trecut ne-am despartit de zece leprosi si ne-am intilnit cu un vindecat. Cred ca ceea ce Hristos Mintuitorul transmitea prin intilnirea aceasta este cit se poate de clar: nu zidul si mortarul sint lucrurile spre care trebuie sa va indreptati pentru a primi confirmarea vindecarii voastre, nu legea legata de Templu, ci harul ce izvoraste din prezenta Mea. Caci ceilalti noua implineau ritualul prezentarii, spre confirmare, vindecarii lor. Samarineanul, om fara locas, liberat de Hristos se face rob Acestuia, identificind Templul si Duhul in aceeasi Persoana.

Orbul vede

Altfel este cazul cu orbul acesta din Ierihon, despre care ne vorbeste Apostolul de profesie medic, Sf. Luca ( cap.18.35-43). Mintuitorul face minunea aceasta dupa ce, Evanghelia consemneaza, le vorbise Apostolilor vestindu-le, pentru a treia oara, Patimile si Invierea ( v.33). Sfintul Luca trasese el insusi amara concluzie: „si ei n-au inteles nimic din acestea, caci cuvintul acesta era ascuns pentru ei si nu intelegeau cele spuse” ( v.34).

Pe acest fond de neintelegere a celor vestite vinde vindecarea – lectie a Ierihonului. Un orb sezind la margine de drum, dincolo de orice orizont al atentiei cuiva, poate chiar iritind multimea care da buzna peste Hristos, aude, intreaba si striga dupa miluire. Peste gesturile de deranj ale multimii prea preocupate sa vada, glasul nevazatorului. Printre pasii grabiti la a fi remarcati si a atinge pe Hristos, ingenuncherea orbului, parelnica lui nemiscare. Si Hristos. Cu boieria reactiei Lui.

Vorbesc unul cu Altul. Orbul striga Domnului dupa ajutor, Hristos se apleaca, trece de multime si cerceteaza de unde vine glasul. Dialogheza si vindeca prin cuvint. Si orbul vede.

Schema este simpla, dumnezeiesc de simpla. Cind le vorbea Apostolilor celor alesi acestia nu intelegeau, cuvintul fiindu-le ascuns. Cestuilalt, aruncatului la marginea drumurilor, cuvintul ii vine din vestirea celorlalti – „si ei i-au spus ca trece Iisus Nazarineanul” ( v.37). Si deznadajduitul capata nadejde si glas, orbul capata puterea de a fi vazut. Mai mult, vede in Hristos pe Cel Care este „Fiul lui David”. In glasul lui mai multa revelatie decit in glasul celor care vazusera atitea si atitea minuni. La cererea expresa a celorlalti de a tacea, el striga mai departe, cerind mila. Si Milostivul se apropie. Si examinindu-i credinta o vede vrednica de a o transforma in lumina.

Lectia rugaciunii

Este lectia rugaciunii celei cu credinta. La margine, deoparte de tumultul vazatorilor, refuzind sa ne bagam in fata. In colbul durerilor, la marginea de suferinta a vietii, atenti sa nu treaca pe linga noi, nadajduind ca nu trece pe linga noi. Cu glas de durere, obligindu-l sa nu treaca pe linga noi. Si Dumnezeu stie cit se bucura Dumnezeu ca-l obligam sa intre in dialog. Vine, asculta, graieste, diagnosticheaza credinta, vindeca si pleaca. Lasind loc admirarii in locul mirarii. Caci la Dumnezeu vindecarea se naste din bucuria de a ne creste credinta, exercitiu ales de admiratie.

Este atita simplitate si camaraderie in getul ce leaga neverea Apostolilor de trezirea in lumina a orbului din Ierihon. Cheia textului Evanghelic? Oare catre Cine va fi privit orbul odata vindecat? Catre Rai, caci Raiul este un CINE nu un CE!!

Preot Constantin Necula

Sursa: Monitorul de Sibiu

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>