Itinerar de convertire

Un teolog occidental a fost întrebat odată de cineva care este cel mai important lucru pe care l-a primit în viaţă. Răspunsul a venit imediat, şocant prin simplitatea şi, în acelaşi timp, complexitatea lui: botezul. Am vrea să înfiripăm discuţia noastră în jurul acestui punct de referinţă existenţială. Ce reprezintă, pentru d-tră, botezul creştin?

Pentru mine, botezul continuă să fie lucrul cel mai de preţ, comoara cea mai dulce din inima mea – deşi nu sunt decât 21 de ani de creştinism în viaţa mea -, pe care o voi păstra, sper, până la moarte. Se întâmplă, sigur, şi au fost chiar momente critice pe parcursul acestor 21 de ani, în care am pierdut din efervescenţa şi din fierbinţeala cu care am păşit pragul în creştinism, dar toate acestea din cauza intensităţii cu care am fost lovită de cel rău. Nici nu e posibil să nu existe o astfel de luptă. Nu ne putem gândi că, odată intraţi în creştinism, nu mai avem nici o problemă în viaţă. Ba din contră, abia acum încep problemele. Lupta. Dar nu am putut căpăta înţelegerea acestei taine de a rezista în luptă nepierzându-ţi intensitatea de iubire faţă de Hristos şi dragostea din inimă decât prin duhovnicii mei mari. Dacă nu aveam un părinte Argatu, un părinte Galeriu şi un părinte Sofian lângă mine, nu ştiu unde aş fi fost acum. Mi-amintesc că erau săptămâni în care în fiecare zi eram la câte unul din ei: o zi la părintele Galeriu, o zi la părintele Sofian, o zi la părintele Argatu. Şi asta m-a menţinut extraordinar de tare, pentru că fiecare din cei trei mari – pot să-i numesc sfinţi, pentru că, pentru sufletul meu, consider că mi-au făcut dovada sfinţeniei lor de-atâtea zeci de ori pe parcursul anilor -, fiecare, deşi nu aveau dăruite de la Dumnezeu aceleaşi daruri, haruri, harisme, cu toate acestea – sau mai mult din cauza aceasta – se completau în sufletul meu extraordinar. Citeste mai departe…

Interviu cu Arhim. Mina Dobzeu – nasul de botez al lui Nicolae Steinhardt:

„Se boteaza robul lui Dumnezeu Nicolae…“

Desigur, demult numele lui Steinhardt nu mai are nevoie de nici o prezentare. Intrat în literatura româna ca scriitor de calibru al grupului Noica, trecut biruitor prin vamile manualelor de scoala, autor de greutate al cotarilor de carte româneasca (celebrul sau „Jurnal al fericirii“ fiind o piesa de rara expresivitate în acest sens), el este si o personalitate ce a frapat prin destinul liber asumat de a-si dedica viata manastirii si convertirii scriiturii sale înspre spatiul religios. Evreu de origine, se boteaza în celulele Jilavei, nas de botez fiindu-i Arhimandritul Mina Dobzeu, staret al Manastirii Sf. Ap. Petru

Între marii oameni convertiti la Ortodoxia ultimelor decenii, Nicolae Steinhardt – binecunoscut cititorilor nostri din lecturile cartilor carora le-a dat viata (Jurnalul Fericirii, Daruind vei dobândi, Monologul polifonic etc.) – ocupa un binemeritat loc. Intelectual de marca al spiritualitatii românesti, evreu de origine si lider de generatie culturala (într-o vreme în care nu am dus nicidecum lipsa de adevarate valori), el si-a altoit chemarea pe trunchiul de aur al jertfei si perseverentei pentru atingerea unor idealuri nobile, unice. În urma întâlnirii cu Hristos, în sinistrele celule ale Jilavei, facându-si din închisoare academie si altar, el se elibereaza om nou, nascut din Apa si din Duhul unei pocainte sincere, înalte. Nas si înainte-pregatitor al minunatului moment nu e altul decât Parintele Mina Dobzeu, staret al Manastirii Sf. Ap. Petru si Pavel din Husi (Vaslui). Iata ce ne spune P. C. Sa, în exclusivitate pentru fratii ostasi, despre aceasta memorabila cotitura din viata acestui nascut în lanturi (devenit apoi Parintele Nicolae de la Rohia), parinte spiritual al ultimilor decenii. Citeste mai departe…