Bisericile de sub ape

Bătrânii satului Cinciş, localitate milenară aşezată pe malul drept al Cernei Mureşene, între Hunedoara şi Haţeg, la o altitudine de 260 metri, povestesc şi acum, după câteva decenii, înfioraţi şi cu lacrimi în colţul genelor, cum apele, tulburate de oameni, le-au îngropat pentru totdeauna bisericile.

În aceste locuri, unde astăzi de află un impozant lac de acumulare ce deservea cândva Combinatul Siderurgic din Hunedoara, existau câteva sate suitoare spre Cer prin tradiţiile, istoricitatea şi sfinţenia simplităţii lor. Pentru a asigura apa necesară Combinatului şi pentru crearea unei baze de distracţie pentru „clasa muncitoare”, conducerea comunistă a anilor 1962 decide nimicirea satelor „de jos”, aflate în depresiunea Cincişului, matcă pentru viitorul lac de acumulare. Cele trei biserici ortodoxe, în ciuda eforturilor localnicilor, sunt distruse până în temelie, până ce nu mai rămâne piatră pe piatră. Doar biserica romano-catolică rămâne în picioare, fără acoperiş, iţindu-se din când în când dintre ape, atunci când acestea se retrag către depărtări.

O dată cu distrugerea vechii vetre a Cincişului şi mutarea ei mult „mai la deal” s-a nimicit şi parte din sufletul celor de aici, oameni descălecători de istorie, exponenţi ai unor vremuri demult apuse, coborâtoare din frânturi de istorie şi simţire. Temelia vechii biserici distruse din Cinciş – monument istoric din secolul al XVI-lea – se presupune că a slujit ca fundament unui sfânt locaş creştin al anului 130.
Citeste mai departe…