File de acatist la o intilnire lacramata
Februarie 18, 2008 9:39 am Marturisitori, RomeoFile de acatist la o întâlnire lăcrămată
Zilele trecute mi-a mai fost dată o bucurie. Una a întâlnirii care face aducere-aminte cu tărie de Hristos, de înomenirea Sa pentru noi, pentru oamenii de totdeauna, veşnic chemaţii la îndumnezeire. Într-unul din satele uitate de lume, însă nu şi de vitregiile ei, am întâlnit un preot. Un slujitor al lui Hristos, în adevăratul sens al cuvântului. Un preot şi un acatist. Sau un preot cât un acatist. Pentru că la acest preot - aflat „la doar 19 ani până la sută”, după cum mi-a mărturisit, cu o jovialitate copleşitoare - am văzut, pentru prima dată, Acatistul Sfinţilor români din închisori. Mi l-a dăruit cu o bucurie înfiorătoare, aşa cum încredinţezi cuiva o moştenire sacră, un odor desăvârşit, spre propăşirea iubirii pierdută printre oameni şi vremi.
Sunt câteodată momente în care nu ştii ce se petrece, de fapt. Le trăieşti tu pe ele sau ele te trăiesc pe tine. Eşti şi nu eşti în ele, faci sau nu parte cu ele, ar trebui sau nu să îţi dai seama de aceasta… Părintele acesta şi-a petrecut aproape zece ani din viaţă în închisorile comuniste, trecând prin cele mai oribile născociri torţionare, prin cele mai cumplite cazne, pentru mărturisirea lui Hristos. E unul dintre puţinii supravieţuitori ai „experimentului Piteşti”, formulă diabolică a exterminării deţinuţilor unii de către ceilalţi, cobai ai unor minţi bolnave, însetate de sânge şi moarte. Ascultându-l acum, foarte greu destăinuindu‑se, te întrebi câte astfel de destine au trebuit îngenuncheate, ce iad de suplicii a trebuit exorcizat pentru ca noi să le putem asculta astăzi istorisirile. Oricât de poticnit le-a fost urcuşul, oamenii aceştia şi-au chivernisit torente de iubire, dacă mai pot privi acum cu sufletul descheiat şi cu ochii senini lumea din jur, dacă au putut ierta atât de mult încât să supravieţuiască lumii cărora le-au fost restituiţi, într-un destul de târziu răstimp.
Mărturiile lor, prinse la moment de cuminte lăcrămare, ţin de strajă poticnirilor noastre.
Preotul acesta, după o discuţie prelungită în câteva ore, duse spre asfinţit, mi-a dăruit în finalul întâlnirii Acatistul Sfinţilor români din închisori. Un acatist, un martir al închisorilor de care se face amintire în acel acatist… Rugăciune şi rugăciune. Cu faţa brăzdată de emoţie, îmi istoriseşte despre un coleg al său căruia - după ani şi ani de puşcărie, trecând prin nenumărate metode de tortură, una mai inumană decât cealaltă, chemat fiind de către anchetatori şi, în prezenţa soţiei, cu care nu se văzuse atâta amar de vreme - i se propune eliberarea. Singura condiţie pentru a fi eliberat este de a nu mai merge, în afară, la biserică. Deţinutul mulţumeşte pentru intenţia de a-l elibera şi cere să fie înapoiat în celulă. Pentru el, libertatea nu poate fi aceea din afara Bisericii. Este călcat în picioare, lovit pe tot corpul şi înapoiat în celulă.
Fragmente de acatist ale mărturisirii unui popor ce pare a-şi uita tot mai mult modul de a-şi asuma libertatea. Şi, totodată, noian de iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul acesta.
Câtă vreme sunt ţinuţi printre noi oameni de statura acestora, Dumnezeu încă aşteaptă la ospeţie. Dumnezeu încă mai vrea să prânzească „în casa aceasta”, a Neamului nostru, chemat la descălecare de veşnicie. Cu o singură condiţie însă: să nu ne îngropăm, încă o dată, strămoşii în uitarea noastră. În nesimţirea şi ignoranţa noastră cea de toate zilele, rugăciunea de zi cu zi a instabilităţilor noastre cotidiene.
Şi poate că nu ar fi rău deloc dacă, din când în când, la vremea încercării noastre, să îngânăm astfel de rugăciune- acatist: “Pe mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului, care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire îi lăudăm, zicând: Bucuraţi-vă, sfinţilor mărturisitori, care în temniţă Golgota Neamului românesc aţi suit! Amin.”
Romeo Petraşciuc
Februarie 19th, 2008 at 4:23 pm
Foarte frumos! Mununata si infricosata pilda de credinta.. Banuiesc ca e vorba de parintele Oprea Craciun.
As adauga, daca imi ingaduiti, ca e bine sa-i cinstim pe martirii inchisorilor comuniste si cautand sa fim partasi si astazi si maine la marturisirea si la suferintele (celor de acum si de…un pic mai tarziu) care, chiar daca acum ne par “mici”, pot sa ajunga la masura celor din incihisori. Sau cel putin sa nu tinem partea prigonitorilor, sa nu ne trezim candva rusinati ca am facut si noi parte din corul hulitorilor si rastignitorilor de frati mai mici sau ca le-am dat ajutor celor puternici sa-i impileze pe cei slabi…
Iertati-ma pentru nevoia de a aduce aceasta completare!
Februarie 20th, 2008 at 11:47 am
[…] File de acatist la o intilnire lacramata, Trasaturile Dragostei - IPS Andrei de Alba Iulia, Dumnezeu îi vrea pe tineri […]
Februarie 21st, 2008 at 8:25 am
e minunat, ce oameni are Hristos, adevarati ostasi.
dar cum am putea face si noi rost de acest acatist? daca e posibil desigur
Februarie 21st, 2008 at 10:07 am
Daca ajuta Dumnezeu, o sa-l avem in curand in librarie.
Martie 1st, 2008 at 10:56 am
A ajutat Dumnezeu.
Am reuşit să aducem în librărie Acatistul Sfinţilor Români din închisori şi Acatistul Mărturisitorului Valeriu Gafencu
Bucuraţi-vă, sfinţilor mărturisitori, care în temniţă Golgota Neamului românesc aţi suit!
Ianuarie 29th, 2012 at 9:53 pm
ACATISTUL SFINTILOR ROMANI DIN INCHISORI
TROPARUL, GLASUL 1
Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.
CONDACELE SI ICOASELE
Condacul 1:
Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului, care cu puterea Crucii pe vrajmasi au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Romani, care in temnita pe Hristos ati marturisit!
Icosul 1:
De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care, bucurandu-ne, va laudam zicand:
Bucurati-va, suflete curate de crin.
Bucurati-va, ca nu v-a intinat nici un chin.
Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.
Bucurati-va, ca tarii ati pus temelie de sange.
Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.
Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, v-ati ridicat.
Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.
Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.
Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.
Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurati-va, cei ce prin puterea Sfintei Cruci ati biruit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit !
Condacul al 2-lea :
Fiara rosie cu manie s-a pornit impotriva Bisericii lui Hristos si lumea intreaga s-a inficosat de cumplitele nelegiuri : ca icoanele au fost calcate in picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici daramate ; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lasa noua o tara fara altare si icoane, v-ati impotrivit cu barbatie celor rau-credinciosi, cantand lauda lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 2-lea :
Se clătina asezarea crestina a lumii si puterile intunericului din adanc navaleau, iar ostasii lui Hristos cu inimă viteaza, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania insangerata, unde moarte de martiri cu bucurie au primit ; iar voi, Sfintilor Mrturisitori, cinstindu-le jertfa, ati fagaduit sa duceti lupta cea bună pentru izbavirea neamului, pentru care cu multumire graim:
Bucurati-va, aparatori ai neamului românesc.
Bucurati-va, fii vrednici ai pamantului stramosesc.
Bucurati-va, că doi tineri pilda vie v-au dat.
Bucurati-va, ca la moarte fericiti au plecat.
Bucurati-va, ca la mormantul lor legamant ati rostit.
Bucurati-va, ca-n saracie a vietui ati fagaduit.
Bucurati-va, cei ce de bucuriile pamantesti v-ati lepadat.
Bucurati-va, ca tara s-o slujiti v-ati legat.
Bucurati-va, ca munti de suferinta ati strabatut.
Bucurati-va, ca tinerete cei mai multi n-ati avut.
Bucurati-va, ca neamul prin voi s-a implinit.
Bucurati-va, ca durerea voastra insutit a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrajmasii Crucii si vanzatorii de tara sa rupa sufletul românesc de Hristos, dar s-a ricat nouă credincios aparator cu suflet viteaz, care viata pentru legea stramoseasca si-a pus, zicand: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata”; iar acum cântă lui Dumnezeu cântare de biruinţă: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigas si Irodiada cea nouă, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzand de dragoste pentru Biserica si neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea dusi in padure si sugrumati, apoi strapunsi de gloante si acoperiti cu lespezi grele de piatra; dar nici mormantul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viaţa cea adevarata v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, lacrimi pe obrazul ţării vărsate.
Bucurati-va, suflete greu incercate.
Bucurati-va, ca ati stiut că la moarte plecati.
Bucurati-va, ca senini v-ati despartit de ceilalti.
Bucurati-va, ca-n padurea intunecata v-au dus.
Bucurati-va, ca franghii dupa gat v-au intins.
Bucurati-va, cei ce miseleste noaptea ati fost ucisi.
Bucurati-va, caci catapeteasma neamului s-a despicat.
Bucurati-va, ca voievozii in morminte s-au cutremurat.
Bucurati-va, ca pamantul ţării de intuneric s-a acoperit.
Bucurati-va, ca tot poporul moartea voastra a jelit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit !
Condacul al 4-lea :
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia si credinta voastra, Sfintilor, si socotind sa va piarda, cu mânie s-au pornit asupra voastra in temnitele de la Ramnicu Sarat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si in inficosatoarea « noapte a razbunarii » cu moarte de martiri v-ati incununat, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 4-lea :
Uneltirile celor fara de lege nicicum nu v-au ingrozit, vitejilor Marturisitori, ci intelegand ca veti fi ucisi, in curtea lagarului toti ati ingenuncheat si in tacerea noptii rugaciunea « Tatal nostru » cu umilinta ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastra, in vreme ce un preot intemnitat savarsea in taina cea din urma slujba pentru voi si pentru cei ce aveau sa mai moara, pentru care noi va laudam zicand :
Bucurati-va, ca la moarte cu Hristos ati plecat.
Bucurati-va, ca neamului jertfă curată v-ati dat.
Bucurati-va, ca s-au minunat calaii de a voastra purtare.
Bucurati-va, ca s-au cucerit de credinta voastra cea tare.
Bucurati-va, ca gloantele nemilos v-au secerat.
Bucurati-va, ca durere in urma ati lasat.
Bucurati-va, ca trupurile vi le-au pus la rascruci.
Bucurati-va, cei ce n-ati avut parte de groapă si cruci.
Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
Bucurati-va, cei ce “tradatori de tara” ati fost numiti.
Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 5-lea:
Satana insusi s-a pogorat ca sa va cearna, Sfintilor Marturisitori, in grozava temniţă de la Piteşti, iar călăul cel îndrăcit tocmit sa va zdrobeasca sufletele striga: “Daca Hristos ar fi trecut prin mainile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar fi inviat. Eu sunt adevarata evanghelie! Eu o sa scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfintilor, , neavând nădejde de izbavire decat de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigati: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Îngerii cei din ceruri si-au ascuns faţa neputand suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că in Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au rastignit si cu loviri salbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de strigatele celor schingiuiţi, dar din adancul iadului Dumnezeu cu putere v-a ridicat, ca mai slavit sa vestiti pana la marginile pamantului Învierea Sa, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, martiri care mult ati patimit.
Bucurati-va ca fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurati-va, ca peste cap cu pari ascutiti v-au batut.
Bucurati-va, ca degetele cu clesti vi le-au frânt.
Bucurati-va, ca in picioare cu ură ati fost calcati.
Bucurati-va, ca-n genunchi, cu mâinile legate mancati.
Bucurati-va, ca sare spre mancare ati primit.
Bucurati-va, ca de apa zile intregi v-au lipsit.
Bucurati-va, ca dureri peste fire ati rabdat.
Bucurati-va, ca Mucenicilor din vechime v-ati asemanat.
Bucurati-va, ca nici in caderi Domnul nu v-a parasit.
Bucurati-va, ca ridicandu-va, mai cu putere L-ati propovaduit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 6-lea :
Au socotit ucigasii cei năimiţi din temnita Aiudului sa piarda si pomenirea voastra, Sfintilor, si mult chinuitele voastre trupuri in râpa de la « Dealul Robilor » le-au aruncat, spre mancare cainilor, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea aratata in vedenia prorocului Iezechiel care zice : Mâna Domnului a fost peste mine si m-a luat in Duhul si m-a pus in mijlocul unei văi pline de oase si mi-a zis : « «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invieze ? ». Eu am raspuns : « Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta ! ». El mi-a zis : « Proroceste despre oasele acestea si spune-le : Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului ! Iata, voi face sa intre in voi duh si veti invia ! ». Si a intrat duhul in ele si au inviat si au statut in picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la numar », care slavea neincetat pe Dumnezeu, cantandu-I : Aliluia !
Icosul al 6-lea :
Salas de rugaciune temnita Aiudului v-a fost, ca acolo neincetat in post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobandit si Dumnezeiestile Scripturi ati invatat, iar noaptea, ingenunchind, cu lacrimi va rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce va prigoneau, pentru care noi va laudam zicand :
Bucurati-va, Sfinti purtatori de cununa.
Bucurati-va, c-ati ales nevointa cea buna.
Bucurati-va, ca luptă îndoită ati dus.
Bucurati-va, ca patimile din voi le-ati supus.
Bucurati-va, ca si pe calai i-ati infruntat.
Bucurati-va, ca aceia sa va piarda au cugetat.
Bucurati-va, ca loviri si scuipari ati primit.
Bucurati-va, ca madularele in batai v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca in celulu inghetate ati stat.
Bucurati-va, ca apa rece pe podea v-au tunat.
Bucurati-va, ca toate cu rabdare ati suferit.
Bucurati-va, ca putere de sus v-a intarit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mantuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit sa le implineasca in temnita de la Gherla, că îndrăciţii călăi cu ură va porneau unii impotriva altora, si chemand pe un tată l-au silit sa-si calce in picioare copilul, iar acela cazand in genunchi a strigat: „Ucideti-ma pe mine, numai nu-mi schingiuiti baiatul!; iar voi, intelegand nebunia satanei, v-ati rugat zicand: „Doamne, da-ne putere sa rabdam sau ia-ne viata!” si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omeneasca nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati rabdat, Sfintilor, caci rastigniti pe podea, cu franghii ude ati fost batuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scanduri peste faţă v-au lovit incat infatisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmand lui Hristos Cel Rastignit, toate ati suferit si pe calai ati iertat, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, suflete-n foc lamurite.
Bucurati-va, trupuri in chinuri zdrobite.
Bucurati-va, ca satana a cerut sa va cearna.
Bucurati-va, cei ce ati avut credinta drept armă.
Bucurati-va, ca pana in sfarsit ati rabdat.
Bucurati-va, ca Hristos putere v-a dat.
Bucurati-va, ca mult patimind v-ati sfarsit.
Bucurati-va, caci cu chip luminat ati murit.
Bucurati-va, ca v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucurati-va, ca ingeri v-au plans nevazut.
Bucurati-va, ca munti de durere ati suit.
Bucurati-va, ca Domnul la El v-a primit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiti in Egipt nici in parte n-au rabdat suferintele voastre, Sfintilor Marturisitori, ca nu pietre si caramizi v-ati trudit a framanta, ci cu brate istovite munti de pamant din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sange pe care toate apele Dunarii n-o vor putea spala, caci glasul suferintei voastre neincetat se-nalţă la cer, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele si adancurile cumplitului Canal s-au cutremurat, ca nu sunt graiuri care sa nu auda si dureri care sa nu rodeasca; iar noi, Sfintilor, glasul patimirii voastre din strafunduri auzindu-l, graim catre voi unele ca acestea:
Bucurati-va, suflete tari ca muntii batrani.
Bucurati-va, ca-n arsita si ger ati trudit.
Bucurati-va, ca pamantul cu sange ati sfintit.
Bucurati-va, ca goi si flamanzi ati rabdat.
Bucurati-va, caci cu lacrimi in stanci ati sapat.
Bucurati-va, ca-n sudori drum prin piatră ati croit.
Bucurati-va, ca drept plată lovituri ati primit.
Bucurati-va, ca sub valuri ati fost risipiti.
Bucurati-va, ca sub mâl si nisip odihniti.
Bucurati-va, ca trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca sufletul mai vârtos a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 9-lea :
Lumină a rasarit in temnita suferinzilor de la Târgu Ocna, caci ca un soare a stralucit intr-insa, senin la suflet si chip, sfantul temnitelor românesti, mângâierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce in trezvie si rugaciunea inimii petrecand, darul Duhului Sfânt a agonisit si sfarsitul mai dinainte cunoscandu-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cantand : Aliluia !
Icosul al 9-lea :
“Iubiti pe cei ce va prigonesc”, a poruncit Hristos, iar voi, Sfintilor, cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, că la Târgu Ocna, in noapte Nasterii Domnului, un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus : « Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El ». Iar acela, caindu-se, cu lacrimi in ochi s-a marturisit si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi, minunandu-ne de puterea dragostei, va laudam zicand :
Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
Bucurati-va, ca rugaciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit.
Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar.
Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
Bucurati-va, ca « sfantul inchisorilor » l-ati numit.
Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
Bucurati-va, ca fulgi mari giulgiu alb i-au croit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 10-lea :
Voit-au vrajmasii lui Hristos nu doar sa va zdrobeasca trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevarata sa o batjocoreasca, pentru aceea la Sfintele Sarbatori ale Ortodoxiei va sileau a savarsii blasfemii pe care mintea omeneasca nu le poate inchipui, iar voi, Sfintilor, umilinta si chinurile rabdand, cereati ajutorul lui Dumnezeu, intarindu-va si strigand : Aliluia !
Icosul al 10-lea :
Bucuria Invierii a stralucit in intunecata mină de la Baia Sprie, cand in maruntaiele pamantului preotii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniti de luati lumina!” si sfredelele in chip de clopot au inceput a rasuna, lămpaşele s-au aprins iar osanditii ingenuncheati cu lacrimi au cantat „Hristos a inviat!”, de care lucruri minunandu-ne, va laudam strigand:
Bucurati-va, cei care de vii ati fost ingropati.
Bucurati-va, ca de Hristos n-ati voit sa va lepadati.
Bucurati-va, ca-n batjocură carne in Vinerea Mare v-au dat.
Bucurati-va, ca foamea rabdand, n-ati mancat.
Bucurati-va, ca Învierea in adancuri ati ati praznuit.
Bucurati-va, ca prin post si marturisire v-ati curăţit.
Bucurati-va, ca o cruce din bârne ati înălţat.
Bucurati-va, ca sfredele in chip de clopot au sunat.
Bucurati-va, ca odăjdii de pret n-ati avut.
Bucurati-va, ca epitrahil din ştergar alb v-ati facut.
Bucurati-va, ca impreuna cu ingerii ati slujit.
Bucurati-va, ca sub pamant pe Hristos ati marturisit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 11-lea :
Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastra n-a crutat nici firea femeiască cea slabă, si intocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu indrazneală au marturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rabdat cu bucurie, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul al 11-lea :
S-au spaimantat credinciosii vazand adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, neluând seamă că acela viaţă mai avea intr-insul, cu grabire l-au aruncat in cuptor si vaiete din flacari au rasunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea, cu frica graim :
Bucurati-va, trupuri firave cu suflet calit.
Bucurati-va, ca pe Hristos cu indrazneala ati marturisit.
Bucurati-va, ca muceniţelor din vechime v-ati asemanat.
Bucurati-va, ca multe feluri de chinuri ati rabdat.
Bucurati-va, ca batjocuri si lovituri ati primit.
Bucurati-va, ca spanzurandu-va, cumplit v-au strujit.
Bucurati-va, ca spre impuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-va, ca mainile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-va, ca trupurile v-au batut pana la sange.
Bucurati-va, ca de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-va, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-va, toti care in credinţă ati murit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit in chip minunat, Sfintilor, si in temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Baia Sprie, Jilava, Sighet, Targu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime patimiri de multe feluri ati rabdat, iar voi bine stiind ca lucrare de sus era aceasta, mai vartos pe Hristos L-ati chemat, cantand: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic ati socotit viata aceasta pamanteasca si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credinta si neamul românesc, iar acum la limanul cel fara de durere si intristare va veseliti, cu toti dreptii laudand pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, aripi in zbor secerate.
Bucurati-va, chipuri de har luminate.
Bucurati-va, vieti care in lanturi v-ati frant.
Bucurati-va, ca lumea pe voi v-a urât.
Bucurati-va, raze in beznă aprinse.
Bucurati-va, brate la ceruri intinse.
Bucurati-va, sfinti fara cruce si nume.
Bucurati-va, tample cu albe cunune.
Bucurati-va, râuri cu ape curate.
Bucurati-va, ramuri de rod incarcate.
Bucurati-va, soli care bine-ati vestit.
Bucurati-va, stânci cu tării de granit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori care in temniţă Golgota neamului românesc ati suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfintilor Marturisitori, care in temniţă chinuri de multe feluri ati rabdat si pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie ati primit, indraznire avand catre Dumnezeu, faceti rugaciune ca sa ne izbavim de toată înşelăciunea diavolească si credinţa ortodoxă cu barbatie sa marturisim, ca mântuindu-ne, pururea sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).
Apoi iarasi se zice Icosul cel dintâi: „De la icoană si de la altar…” si Condacul intai: „Pe Marturisitorii cei alesi…”. Apoi se citeste aceasta rugaciune:
RUGĂCIUNE
O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intărâtarea vrajmasului cea cu mânie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre.
Si ca cei ce bine v-ati savarsit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, va rugăm sa nu incetati a mijloci la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne păzeasca pe noi si Sfântă Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinţă si de razboiul cel dintre noi.
Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinţa cea adevarata.
Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorările si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de răutăţile celor potrivnici, ca neînfricat sa marturisim si noi Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mântuirea neamului românesc. Amin.