Dumnezeu îi vrea pe tineri curati

9:53 am Articole, IPS Andrei, Romeo                                                     

„Dumnezeu îi vrea pe tineri curaţi”
interviu cu IPS Andrei Andrecuţ – al Alba Iuliei

Î. P. S. Părinte Arhiepiscop, tinereţea e o vârstă privilegiată, deplină, însă şi o vârstă a cumplitelor vulnerabilităţi. În raport cu realităţile lumii de astăzi, e preferabil sau nu să fii tânăr?

Oricâte probleme ar avea tinerii, totuşi viaţa le stă în faţă şi încă sufletul nu li s-a pervertit. Chiar dacă conjunctura în care trăiesc îi face uneori să cadă, căderile lor încă nu au devenit o patimă de netămăduit. Vedeţi d-tră, şi Mântuitorul Hristos li se adresa cu drag tinerilor. Ei sunt cu sufletul deschis, receptivi, şi dacă are cine să îi formeze bine, ei pot schimba această lume, aşa cum este ea, cu toate păcatele şi relele din ea.

Care sunt, după experienţa Î. P. S. Voastre, cele mai grele ispite care se abat asupra tânărului de azi?

Problemele cu care se confruntă tineretul sunt două – două mari -, astăzi în România. Pe de o parte este cea legată de viaţa lor morală, fiind agresaţi de atâtea ispite, prin toate mijloacele, prin care sunt îndemnaţi la o viaţă imorală, la o viaţă trupească prematură. Pe de cealaltă parte, tineretul se confruntă cu o realitate crudă, legată de viitorul lor. Deocamdată perspectivele pentru generaţia tânără sunt mici, nu pot răzbi, şi din motivul acesta iată, îşi iau lumea în cap, pleacă în străinătate. Şi nici acolo nu sunt scutiţi de ispite, ci dimpotrivă, şi atunci foarte mulţi se prăbuşesc. Cred că acestea sunt cele două mari încercări pentru tineretul din România. Ce bine ar fi dacă am reuşi, noi, cei chemaţi să ne ocupăm de ei – respectiv familia, şcoala şi Biserica – să îi putem forma aşa cum trebuie şi să îi întărim din punct de vedere spiritual astfel încât să fie în stare să depăşească ispitele. Vedeţi, acum sunt 14 ani de când se face religie în şcoală. Sunt şi copii receptivi, care, prin faptul că au studiat religia în şcoală, au fost influenţaţi pozitiv. Dar totuşi. Ar trebui ca marea masă să fie mult mai pregătită duhovniceşte faţă de cum este. Se vede aceasta în felul lor de a se manifesta. Şi păcatele acestea teribile, care macină vlaga neamului începe să-i dărâme, în cele din urmă, pe copii. E vorba de o viaţă trupească dezordonată, de alcool şi de multe-multe altele, care îi dărâmă fizic şi, în acelaşi timp, îi influenţează şi din punct de vedere spiritual. Pentru că, fiind cuprinşi în această mreajă, ei nu mai duc o viaţă duhovnicească normală: participare la Biserică, spovedanie regulată, lectură frumoasă. Dumnezeu îi vrea pe tineri curaţi. Or, vedeţi, se începe încă din liceu o viaţă trupească prematură, iar în ceea ce priveşte viaţa tinerelor deja căsătoriţi, din nefericire, se propagă o morală imorală, de către o societate care, încet-încet, se vrea fără Dumnezeu. Nu se poate fără Dumnezeu. Şi atunci nu mai sunt socotite catastrofale toate aventurile extraconjugale. Or, lucrul acesta este de neconceput pentru un creştin adevărat.

IPS AndreiBătându-Vă la poartă un tânăr şi cerându-Vă, în câteva cuvinte, să îl seduceţi la Ortodoxie, ce i-aţi spune?

E greu de a seduce la Ortodoxie printr-o simplă conversaţie sau printr-o simplă întâlnire. În orice caz, i-aş spune, în rezumat, că noi, oamenii, fără Hristos nu avem nici o şansă. Hristos rămâne singura speranţă. Şi l-aş îndemna să încerce să-L cunoască pe Hristos. Or pe Hristos Îl cunoaştem ducând o viaţă duhovnicească normală, integrându-ne într-o viaţă bisericească normală. Citind Noul Testament şi căutându-şi un duhovnic bun. Asta i-aş spune!… Nu există şansă pentru nici un tânăr fără Hristos, şi pe Hristos Îl cunoaşte din Biserică şi cu ajutorul duhovnicului.

Am văzut provocările lumii actuale la adresa tinerilor. Cu ce provoacă Biserica pe aceşti tineri?

Cu aceleaşi mijloace vechi şi mereu noi. Zice Mântuitorul Hristos: „Asemenea este Împărăţia Cerurilor unui gospodar care scoate din vistieria sa lucruri vechi şi noi. De fapt sunt vechi, dar mereu noi! Biserica ar trebui să-i provoace pe tineri cu o viaţă liturgică frumoasă, să le dea posibilitatea să se manifeste în timpul slujbelor, să cânte, să citească, să-i convingă că la Liturghie este Hristos prezent şi că Se oferă ca nutremânt pentru cei prezenţi. Liturghia e un ospăţ al credinţei, iar tinerii sunt cei mai dispuşi în a participa la petreceri. Astfel li se oferă posibilitatea de a participa la cea mai frumoasă petrecere care li se poate face. Cu aceasta să-i provoace Biserica. Slujbe frumoase, în care tinerii îşi au locul lor. Şi apoi, în al doilea rând, să-i provoace implicându-i în acţiuni filantropice. De fapt, Biserica Primară, dacă citim Faptele Apostolilor, aceste două lucruri le făceau: pe de o parte – spune Sf. Luca în Faptele Apostolilor -, stăruiau în comuniune, în frângerea pâinii. Pe de altă parte, nimeni dintre ei nu era sărac, pentru că îşi împărţeau toate de obşte. Viaţă liturgică normală şi implicare socială. Acestea se pot face cu tinerii.

Ca să se apropie de Hristos, tânărul trebuie să aibă un moment de cotitură în viaţa sa, de asumare a unor fericite renunţări. „Vinde tot ce eşti şi-Mi urmează mie!” tălmăcesc unii părinţi spusa adresată de Mântuitorul Hristos tânărului din Evanghelie. La ce trebuie să renunţăm pentru a-L câştiga pe Hristos?

Nu trebuie să renunţăm la lucrurile bune şi frumoase, lăsate de Dumnezeu ca muritorii să se bucure de ele. Trebuie să renunţăm doar la păcat. La păcate să renunţăm. Creştinismul propune o viaţă normală. Dracul, prin ucenicii săi, propune o viaţă care, în primul moment, este tentantă, dar după aceea se vede că este doar un balon, frumos pe dinafară, dar fără conţinut. Deci asta este. tinerilor le cere Hristos să renunţe la păcate, pentru că păcatele îi dărâmă şi fizic, şi psihic, şi duhovniceşte.

Care sunt elementele fundamentale care trebuie să constituie pavăza duhovnicească a tânărului de astăzi în faţa provocărilor lumii moderne?

Tânărul trebuie, întâi de toate, să se roage; în al doilea rând, să aibă un duhovnic; în al treilea rând, să meargă la biserică.

Credeţi că poate fi cultivat simţul pentru eternitate sau e un dar?

Poate fi. E un dar, dar care trebuie cultivat. Cu nostalgia paradisului se naşte tot omul şi simţul sacrului – zice Eliade, şi nu îl cităm ca pe o somitate, ci pentru ceea ce, pe bună dreptate zice – e un dar de la născare. El trebuie doar cultivat. Nu e un ceva dobândit pe parcursul vieţii. Tot omul când se naşte îl are. Numai că unii îl cultivă, alţii nu.

Avem aceşti tineri, de care am făcut amintire ceva mai devreme, care aparţin, angajat, Bisericii. Ce facem însă cu ceilalţi, mulţi, pentru care Biserica e doar „o chestiune de ziua a şaptea” (cum ar spune Blaga), adică cu acei tineri care nu au nici pe departe un mod…„ortodox” de vieţuire?

Ar trebui să găsim mijloace să-i aducem şi pe ei în Biserică. Aceasta trebuie să o facem. Să găsim modalităţi de a ajunge la inima lor.

Să fie oare la mijloc şi o proastă gestionare a noastră, ca Biserică, a resurselor plenare pe care le avem la îndemână şi, uneori, zac în nelucrare?

Ce să spun eu?… Felul în care se face misiune într-o parohie sau alta depinde mult de preot. Dacă are tact pastoral sau nu are, dacă este râvnitor sau nu este, dacă ştie să se apropie de tineri sau nu. Sunt şi preoţi cu multă râvnă, cu mult tact, dar sunt şi preoţi cu mai puţină râvnă, care nu fac mare lucru.

Ce face Biserica, în accepţiunea de instituţie, pentru tânărul de azi?

Depinde de la loc la loc. Noi, de pildă, la Alba Iulia avem un sector care se ocupă de misiune şi de tineret, şi pentru tineri, în general, avem organizaţii specifice pe oraşe. Pentru aceste organizaţii, din când în când, Centrul Eparhial organizează nişte întâlniri, avem un director al Direcţiei pentru Misiune care se ocupă de ei; anual, se fac pelerinaje – inclusiv la Taizé -, iar în perioada de vară organizăm tabere, în locuri mai pitoreşti, pe lângă o mănăstire, pentru a accentua şi viaţa duhovnicească.

În continuarea aceleiaşi idei, care este legătura Î. P. Voastre cu tinerii?

Când sunt adunaţi aşa, mai ales reprezentanţii organizaţiilor de tineret, atunci stau şi eu de vorbă cu ei. Şi în alte ocazii, când am prilejul de a-i întâlni manifestându-se, cu tot dragul…

Constataţi o apropiere, o dorinţă sinceră a tinerilor de a veni către Î. P. S. Voastră, către Biserică, în fond? Sau o fac doar în preambulul sau în cadrul acestor ocazii, de ce să nu recunoaştem, ce ţin, uneori, de uzanţele protocolului?

Ce să zic?… Această dorinţă a tineretului de a se apropia de Dumnezeu are momente de apogeu, apoi urmează câte o perioadă de – să-i zicem aşa – relaxare… O perioadă deosebită a fost cea de după 1989. Efectiv, tinerii se apropiau de Biserică. Încet-încet, a urmat o perioadă de relaxare. Există un nucleu care merge înainte cu seriozitate, însă ar trebui mult mai mult decât atât.

Cum credeţi că va arăta tânărul de mâine, cel de peste 20-30 de ani? Se vor înregistra modificări majore în structura sa spirituală?

Greu de spus. În orice caz, şi cei buni, şi cei răi vor merge înainte.

Aţi scris mult pentru tineri. Ce vă leagă de ei?

Mă leagă de activitatea cu tinerii aducerea aminte a perioadei când eram preot paroh şi m-am ocupat în mod special de ei, atât la Turda, cât şi la Alba. Adică este normal. Orice preot ar trebui să-şi de-a seama că viitorul Bisericii şi al Ţării sunt tinerii. Şi atunci am lucrat foarte bine cu tinerii, chiar dacă era perioada comunistă. Cu rigorile şi riscurile respective. Dar ne-a ajutat Dumnezeu şi s-a făcut treabă. Ei erau cei ce se legau cu entuziasm de acţiunile şi misiunea Bisericii.

Ce credeţi despre introducerea în aria curriculară a învăţământului românesc – pentru că se tot discută pe această temă – a orelor de educaţie pentru sănătate?

Educaţia pentru sănătate ar fi bună, dacă s-ar face bine. însă felul în care se face este, în multe locuri, catastrofal. Adică tinerii trebuiesc învăţaţi să-şi păstreze sănătatea, şi puritatea, şi sfinţenia. Nu trebuiesc îndemnaţi la desfrâu general şi ajutaţi în acest sens, adică desfrânând, să se poată proteja de surprize nedorite.

Atunci când se discută de bolile catastrofală care intervin – de SIDA, de unele, de altele – se tot pomeneşte de mijloace de protecţie. Cel mai eficient mijloc de protecţie este no viaţă morală curată.

Ioan Alexandru spunea undeva că unica întrebare care nise va pune în eternitate va fi dacă am iubit îndeajuns cât am fost pe pământ. V-aş ruga să ne spuneţi un cuvânt despre iubirea lui Dumnezeu.

E greu de vorbit într-un cuvânt de iubirea lui Dumnezeu. Oricum, Sf. Ioan aşa-l defineşte pe Dumnezeu, prin iubire: Dumnezeu este iubire. Şi în alt loc: Dumnezeu este lumină. Lumină şi iubire. Şi spune Sf. Ioan: „Dacă Dumnezeu este iubire, şi noi trebuie să devenim aşa ceva, suntem creaţi după Chipul Lui şi trebuie să ajungem asemenea Lui. Iar atunci, ne dovedim asemenea cu El doar iubind cu adevărat. Este vorba de iubirea aceea sfântă, jertfelnică. Nu este vorba de erotism. Iubirea aceea care, după Sf. Ap. Pavel, „toate le suferă, toate le rabdă, toate le nădăjduieşte, iubirea care nu cade niciodată”, iubirea care se jertfeşte pentru celălalt.

Romeo PETRASCIUC

2 Raspunsuri

  1. Razboi întru Cuvânt » Tinerilor de azi, cu durere si ortodocsilor de azi, spre… redescoperire! Says:

    […] AGNOS: File de acatist la o intilnire lacramata, Trasaturile Dragostei – IPS Andrei de Alba Iulia, Dumnezeu îi vrea pe tineri curati […]

  2. Neamtiu Ileana Says:

    Adevarat Prea Sfintia Voastra ,ca Dumnezeu vrea ca tineretul de azi si de maine sa fie curat , dar vedeti Sfintia Voastra in unele biserici nu se face absolut nimic pentru a atrage tineretul in locasul Domnului, degeaba noi dascalii de religie indemnam si mergem cu copiii in sfintele sarbatori si in posturi la bisericicand unele fete bisericesti sunt reci si insensibile la problema cu care tinerii de azi se confrunta .Preotii nostri nu au timp sa stea de vorba cu tinerii ,copiii sunt ,,flamanzi de credinta”unii dintre ei nu toti , dar inca mai sunt , ceea ce inseamna ca Dumnezeu inca ne mai iubeste , nu ne-a parasit , trebuie sa luptam pentru credinta noastra ,pentru biserica noastra , sa ne primim tinerii cu dragoste in biserici ,sa-i implicam in toate activitatile filantropice ale comunitatii noastre ortodoxe .Doar daruind din dragostea noastra , vom dobandi imparatia Lui Dumnezeu ,deci sa facem mai mult pentru copiii nostrii.Doamne ajuta!

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>