Vai mie, înnegritule suflete!
(Duminica Înfricoşatei Judecăţi, Mt 25, 31-46)

De-acum, tensiunea creşte întru toate. Şi ce poate fi mai cutremurător decât faptul că - într-o eshatologie răsturnată - „se vor deschide cărţile şi se vor arăta faptele oamenilor, înaintea divanului Tău celui neîndurat; şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pe toţi cei care au păcătuit trimişi în chinurile cele veşnice, cu dreaptă judecata Ta şi fără de folos plângând” (Stihira podobică II, Vecernie). Iar textul care, credem noi, marchează cel mai amplu spaţiul Duminicii, aducând aminte de Judecata ce va să vie, aparţine tot Vecerniei - pregătitoarea praznicului: „Trâmbiţele vor suna şi mormintele se vor deşerta şi se va scula toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut cele bune, cu bucurie se vor deştepta, bucurându-se, aşteptând să ia plată; iar cei care au păcătuit vor tremura, cumplit văitându-se, fiind trimişi la chinuri, şi de cei aleşi despărţindu-se. Doamne al Slavei, milostiveşte-Te spre noi, ca un bun, şi ne învred­niceşte pe noi de partea celor ce Te-au iubit pe Tine” (Stihira a III-a, a Vecerniei). Citeste mai departe…