„Cred Doamne şi mărturisesc”

† Visarion Răşinăreanu
Episcop-vicar,
Sibiu

Mărturisirea ortodoxă ne învaţă că la Sfântul Botez Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne revarsă în suflet, o dată cu harul sfinţitor, şi cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea.Ce este credinţa? Ne-o spune lămurit Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute” (Evrei 11, 1).

Credinţa este poarta prin care intră Hristos în sufletul nostru. Pe bună dreptate spunea Sfântul Ambrozie: „Fericit este acela la poarta căruia bate Hristos. Poarta noastră este credinţa; prin această poartă intră Hristos”. Iar Fericitul Augustin declara: „Si fides in nobis, Christus in nobis” - „Dacă credinţa este în noi, Hristos este în noi”. Iar în predica de la Crăciun acelaşi Părinte se adresa păstoriţilor săi, uimiţi de minunea întrupării Cuvântului, zicându-le: „Tuturor mă adresez, tuturor vă vorbesc: Înfăptuiţi înlăuntrul vostru tot ceea ce admiraţi în trupul Mariei. Cine crede în inima sa… Îl zămisleşte pe Hristos, iar cine Îl mărturiseşte cu gura… Îl naşte pe Hristos”.

Astăzi, parcă mai mult ca oricând, statisticile înregistrează o scădere majoră a credinţei în lume, aşa încât ne gândim la cuvântul Mântuitorului Hristos: „Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?” Iar un teolog constata cu durere: „Dacă totul merge atât de prost în lumea noastră atât de sărmană, e datorită faptului că prea multă lume raţionează şi prea puţină lume crede; dacă credinţa este în scădere în lume, ea trebuie să fie vie şi puternică cel puţin în noi cei chemaţi să o răspândim şi să o înteţim”. Bisericile par mai goale astăzi, când după 45 de ani de întuneric şi beznă ateisto-comunistă, ne-am văzut dintr-o dată liberi, dar eliberarea spirituală, de multe ori, nu ştim să o folosim sau o folosim în scopuri contare finalităţii ei.

Orice creştin este chemat, în virtutea Botezului, să trăiască în atmosferă de credinţă. „Hristos să locuiască în inimile noastre prin credinţă”, le scria Sfântul Apostol Pavel Efesenilor (3, 17).

În Sfintele Evanghelii, Mântuitorul Hristos cere de la toţi cei care se apropie de El o mărturisire totală şi deschisă a credinţei. El cere credinţa ca o condiţie indispensabilă pentru minunile Sale. Acolo unde nu găseşte credinţă refuză să facă vreo minune, aşa cum s-a întâmplat în Nazaret, „cetatea Sa”. În schimb însă, unde a întâlnit credinţa a săvârşit minuni chiar şi pentru cei care nu aparţineau poporului ales, cum a fost cazul cu sutaşul păgân căruia îi vindecă sluga şi-i laudă credinţa: „Adevăr vă spun vouă că nici în Israel n-am găsit atâta credinţă” (Luca 7, 9).

Necesitatea credinţei o arată Mântuitorul când le spune ucenicilor Săi, înainte de Înălţarea Sa la cer: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc 16, 16), iar Sfântul Pavel le scrie evreilor: „Fără credinţă nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu” (11, 6).

Fericitul Augustin, completând, parcă spune: „Fără credinţă, viaţa nu este nici bună, nici corectă, nici nobilă. Nu sunt bogăţii, nu sunt comori, nu sunt onoruri, nici vreun alt lucru pe lume care să poată sta alături de credinţă. Credinţa îi salvează pe cei păcătoşi, le dă lumină celor orbi, îi vindecă pe cei bolnavi, îi botează pe catehumeni, îi reabilitează pe cei ce se pocăiesc, îi sporeşte pe cei drepţi, îi încununează pe martiri”.

A-L cunoaşte pe Hristos, a crede în El e de ajuns chiar dacă în rest s-ar ignora totul, şi invers, a cunoaşte totul şi a nu-L cunoaşte pe Hristos, a nu crede în El nu foloseşte la nimic.

Dar suntem noi conştienţi de importanţa credinţei în viaţa noastră şi pentru rostul nostru veşnic? Să ne răspundem fiecare în cugetul nostru! Să mulţumim lui Dumnezeu pentru credinţa pe care am primit-o la Sf. Botez, „Cincizecimea” noastră, a fiecăruia şi să o mărturisim tuturor pe faţă, ca viaţa noastră să ne fie fericită, pentru că Hristos înseamnă totul pentru noi.

„Omnia habemus in Christo, omnia Christus est nobis” - spune Sf. Ambrozie de Mediolanum, „Toate le avem în Hristos, totul este pentru noi Hristos”. Să trăim în credinţa în Hristos, să credem în El, să-L purtăm în chipul nostru, să-L mărturisim cu tărie şi să arătăm lumii în tot ce facem şi credem pe Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu (Mt 16, 16).