Buna-Vestire
(25 martie)

† Visarion Răşinăreanu
Episcop-vicar,
Sibiu

În fiecare an, la 25 martie, la început de primăvară, Biserica Ortodoxă, ca şi cea Romano-Catolică, prăznuieşte cu aleasă bucurie şi cuvenită evlavie Praznicul Bunei-Vestiri a Maicii Domnului sau Blagoveştenia.

Este una din cele patru mari sărbători de peste an închinate de Biserică Sf. Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Cerul şi pământul se înfrăţesc în laude şi cântări, preamărind-o pe aceea care s-a învrednicit a fi Maică a lui Hristos-Dumnezeu, Cel venit în lume la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4), pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului şi a morţii.

Îngerii se bucură împreună cu oamenii şi cele de jos cu cele de sus prăznuiesc „taina cea din veac ascunsă”, întruparea de la Sf. Duh a Fiului lui Dumnezeu în pântecele preacurat al Sf. Fecioare.

„Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac şi Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei Se face”, glăsuieşte troparul praznicului, arătând că o dată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu în lume se pune început mântuirii obiective a acesteia şi totodată se împlineşte făgăduinţa Răscumpărătorului făcută protopărinţilor noştri (Gen. 3, 15).

Sf. Evanghelist Luca, în Capitolul întâi al Evangheliei sale, ne relatează „cu de-amănuntul, de la început” (Luca 1, 3) evenimentul petrecut acum aproape 2.000 de ani.

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1, 26-27).

Întrând la Fecioara Maria, îngerul o salută cu cuvintele atât de cunoscute ce s-au constituit apoi într-o frumoasă şi folositoare rugăciune adresată Maicii Domnului „Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).

Arhanghelul recunoaşte în Maria „pe cea plină de dar”, care a fost găsită vrednică de către Tatăl Ceresc să-i fie mamă după trup Fiului Său, şi în acelaşi timp o fericeşte pe cea „binecuvântată între femei” care va deveni Maica Împăratului Ceresc, Maica Bisericii şi Maica noastră a tuturor.

La nedumerirea provocată de această apariţie a îngerului şi de această salutare, Gavriil îi răspunde: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu şi iată vei naşte un fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1, 30-31).

Îngerul îi descoperea deja Mariei misiunea pământească a Mântuitorului Hristos, căci „Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema, iar Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Său şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 32-33).

Este accentuat faptul că Pruncul care Se va naşte din Maria nu va fi un „simplu om”, ci Unul Născut Fiul lui Dumnezeu.

„Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1, 34), se întreabă Sf. Fecioară, dar îngerul o lămureşte, arătându-i modul supranatural al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, întrupare la care vor conlucra toate cele trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi căci: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35).

Precum la începutul creaţiei aşa şi acum la recrearea din nou a lumii căzute în păcat, Sf. Treime Îşi descoperă prezenţa şi lucrarea Sa nemărginită.

„Precum în acele zile ale creaţiei lumii - spune un teolog - când Dumnezeu a creat tot ceea ce există din nimic, doar prin cuvântul Său să fie, tot aşa şi în această zi a Bunei-Vestiri, Cuvântul Fecioarei fie mie a coborât în lume pe însuşi Ziditorul”.

„Iată roaba Domnului - exclamă Sf. Fecioară - fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), sunt cuvintele de acceptare a rolului acesteia în iconomia mântuirii. Prin acest „fie mie - fiat mihi” - se deschide o nouă eră în istoria mântuirii şi în istoria neamului omenesc. Întruparea Mântuitorului devine centrul de gravitaţie al istoriei universale şi singurul „fapt nou petrecut sub soare” (Sf. Ioan Damaschin).

Buna-Vestire se constituie pe bună dreptate într-o adevărată „Teofanie”, o arătare a lui Dumnezeu cel unul în fiinţă şi întreit în persoane, o teofanie continuată apoi la Botez şi la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. Ea este o pregustare a Cincizecimii Rusaliilor, o arvună a venirii în lume a Duhului Sfânt.

Maria „cea plină de har” ca Eva cea nouă, este „steaua care arată Soarele”, „raza zilei celei de taină”, „cheia împărăţiei lui Hristos” şi „Maica Mielului şi a Păstorului“, cum o numeşte Imnul Acatist.

Dacă Eva a adus în lume blestemul, Maria a adus binecuvântarea,

dacă Eva a adus în lume moartea, Maria a adus viaţa cea adevărată,

dacă Eva s-a făcut pricină a căderii, Maria, prin ascultare şi smerenie, a devenit pricină a binecuvântării.

„Prin Eva a venit moartea, iar prin Maria, Viaţa” - spune fericitul Ieronim.

Ascultarea Mariei desfiinţează neascultarea Evei, prin aceasta Sf. Fecioară devine o a „doua Evă”, iar Fiul ei „al doilea Adam”.

Să răspundem şi noi cu smerenie, asemenea Sf. Fecioare Maria, la toate chemările de sus pe care ni le face nouă Dumnezeu şi, acceptându-le cu bucurie, să fim conştienţi de faptul că Dumnezeu Se foloseşte şi de noi, ca instrumente ale voii Sale, în viaţa noastră şi mai ales a semenilor noştri.

Se cuvine apoi, într-o zi ca aceasta, să devenim şi noi vestitori ai vieţii celei noi, ai bunei-voiri între oameni, ai iertării şi ai păcii venite nouă în lume prin Buna-Vestire.

Să o fericim „împreună cu toate neamurile” pe Maica Domnului „cea binecuvântată între femei”, şi să o rugăm să ne izbăvească pe noi şi pe întreaga lume de toate nevoile, ca să-i strigăm împreună cu Îngerul, cu Biserica şi cu întreaga creştinătate:

„Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!”.