Iisus Hristos – Bucuria noastră – PS Visarion Răşinăreanu

8:02 am Articole, PS Visarion                                                     

Iisus Hristos – Bucuria noastră

Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

În urmă cu aproape 200 de ani, părintele iluminismului ateu, Voltaire, a dat în domeniul literaturii următoarea directivă, prin care el nădăjduia să distrugă şi credinţa în Iisus din Nazaret: „Dacă vreţi să distrugeţi o religie, prezentaţi-o ca pe o cucuvea prevestitoare de pustiu şi de moarte“. Şi îndemnul lui n-a rămas zadarnic aşa încât toată literatura francmasonică de la el încoace i-a urmat sfatul. Anatol France numeşte creştinismul „duşmanul bucuriei“, fără a-şi da seama că, de fapt, e un nonsens ceea ce afirmă, ba, mai mult, Josua Carducci, satanist şi autor al „celebrului” imn către stana, Îl numeşte pe Hristos „martirul răstignit, Care contaminează atmosfera cu tristeţea“. Dar cât de contrară este realitatea. Bucuria are un singur izvor şi un singur temei: numele lui este Iisus.

Deja profeţii Vechiului Testament, plini de Duhul Sfânt, L-au prezentat pe Mesia ca pe unul care avea să umple lumea de o bucurie nespusă şi fără de seamăn.


Maleahi, purtat fiind de Duhul cu 500 de ani înainte de venirea lui Hristos, precizează că bucuria va fi atât de mare, încât poporul lui Israel va cânta şi va dănţui în jurul Dumnezeului său (Maleahi 3, 20). De fapt, sărbătoarea bucuriei începe de la Întruparea Mântuitorului, când neamul omenesc a primit bucurie şi milă din partea lui Dumnezeu Tatăl. „S-a arătat bunătatea şi mila lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos” (Tit 3, 4), îi scrie Apostolul Pavel ucenicului său, Tit. Crăciunul este cel care aduce în lume primăvara bucuriei. E bucurie, pentru că Hristos, prin Patima şi Învierea Sa, ne-a slobozit din robia păcatului şi a morţii şi ne-a dat tuturor un sens al vieţii, ne-a făcut să înţelegem că avem pentru ce să trăim, să muncim, să suferim şi să nădăjduim, ne-a pus fiecăruia în mână făclia aprinsă a adevărului ca să putem străbate cu ea vălurile întunecare ale minciunii şi ale făţărniciei din lume.

Hristos este izvorul bucuriei, precum e şi al vieţii şi „încă din belşug” (Ioan 10, 10). Cine nu-L are pe Hristos ca izvor al bucuriei rămâne închis în tristeţe, ca o pasăre în colivie, e ca un vulcan stins, căci s-a stins bucuria din el. Avându-L pe Hristos alături de noi, cu siguranţă că vom descoperi în El şi motivul suprem al bucuriei: prietenia Sa.

Cea mai mare bucurie a acestei vieţi este aceasta: să fii iubit de un prieten cu o iubire sinceră, statornică, dezinteresată, tot aşa cum suprema suferinţă a vieţii este aceea de a trăi fără prieteni şi fără nimeni apropiat. Celebra actriţă Marilyn Monroe scria unei cunoştinţe, cu câteva zile înainte de a-şi pune capăt zilelor: „Am cucerit faima, dar preţul cu care am cucerit-o a fost prea mare. Dar ceea că mă distruge e faptul că nu mi-am realizat dorinţa de a avea prieteni. Atâta i-am dorit! E ridicol, nu-i aşa? – pentru femeia cea mai adorată din lume”.

Pentru noi, cei botezaţi şi însemnaţi cu semnul lui Hristos, El rămâne prietenul ideal, Cel care ne aduce adevărata bucurie: iubirea lui Hristos este o iubire autentică, pentru că poartă în ea semnul autenticităţii: suferinţa. Cine a găsit cerul a găsit bucuria, căci cerul e Dumnezeu şi Dumnezeu e în sufletul lui.

Nu e de mirare dacă s-a afirmat că religia lui Hristos e religia bucuriei şi că adevăratul creştin e „fiul bucuriei”. Se poate măsura exact cât a pătruns creştinismul în cineva după bucuria pe care o degajă din el.

Dacă inima şi viaţa ne sunt stăpânite de amărăciune, de nemulţumire şi tristeţe, este un semn că încă nu ne-am îmbrăcat deplin cu Hristos, că bucuria cerească este departe de noi şi suntem încă încătuşaţi de cele pământeşti. Să ne adâncim în taina bucurie şi a credinţei şi să medităm îndelung la îndemnul din Păstorul lui Herma, scriere de la începutul Bisericii Creştine: „Izgoneşte de la tine, creştinule, tristeţea, pentru că ea este sora îndoielii şi a urii. Tu eşti un om lipsit de judecată dacă nu reuşeşti să înţelegi că această tristeţe este cea mai rea dintre toate patimile şi cea mai dăunătoare pentru cei ce-L slujesc pe Dumnezeu. Într-armează-te în schimb cu bucuria, care este totdeauna plăcută şi primită de Dumnezeu şi desfătează-te în ea. Omul liniştit face binele şi îl iubeşte, evitând din răsputeri melancolia. Omul trist, în schimb, pururi săvârşeşte răul mai întâi de toate pentru că Îl întristează pe Duhul Sfânt, izvor nu de tristeţe, ci de bucurie, în al doilea rând omiţând să se mai roage şi să-L laude pe Dumnezeu din cauza tristeţii ce s-a cuibărit în inima lui, nu se mai poate ridica la tronul Celui Preaînalt”.

Să ne bucurăm aşadar pururea, căci Hristos este bucuria noastră veşnică.

un raspuns

  1. blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Linkurile zilei, 4.04.08 Says:

    […] Iisus Hristos – Bucuria noastra – PS Visarion Rasinareanu, Episcop Tulcea […]

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>