Sfântul Sfintit Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium

6 aprilie

În primii ani ai secolului al IV-lea, dupa moartea în Sirmium a preotului Montanus si a sotiei acestuia Maxima, a fost arestat însusi episcopul cetatii, Irineu. Acesta era foarte tânar, avea familie si copii de vârsta frageda, informatii pe care le aflam din actul sau martiric, scris dupa procesul verbal de judecata.

Episcopul Irineu a fost prins si întemnitat din porunca guvernatorului Probus, care l-a îndemnat sa se supuna poruncilor împaratului si sa aduca jertfe idolilor. El a refuzat sa jertfeasca si cu curaj a spus: „Mi s-a poruncit sa primesc mai degraba chinurile decât sa sacrific demonilor, tagaduind pe Dumnezeu“.

Vazând ca nu se leapada de Hristos, Probus a poruncit sa fie chinuit, sperând ca asa poate o sa-l convinga, însa Irineu nu s-a clintit din dreapta credinta.

Au venit la locul de chin si sotia, parintii si alte rude ale episcopului, toti rugându-l sa se supuna poruncii împaratului. Chiar copiii venind, îl îmbratisau si-l rugau sa îi fie mila de ei. Dar el nu a putut fi înduplecat si le-a raspuns cu cuvintele Mântuitorului Hristos: „Iar de cel ce se va lepada de Mine înaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el înaintea Tatalui Meu, Care este în ceruri“(Matei 10, 33).

Dupa aceasta, Probus a pus sa fie dus la închisoare sub escorta, dar dupa un timp, în miez de noapte a poruncit sa fie adus si din nou i s-a cerut sa jertfeasca idolilor, amenintându-l cu alte chinuri mai grozave. Nici de aceasta data nu l-a putut însa convinge. A fost apoi chinuit, batut cu vergi si amenintat cu moartea. Auzindu-l pe guvernator episcopul Irineu i-a raspuns: „Sunt ferit continuu de moarte, când, prin chinurile pe care crezi ca mi le-ai facut, dar pe care nu le simt, primesc pentru Domnul viata vesnica“.

Probus a cautat sa-l convinga macar pentru copiii sai sa aduca jertfa. Însa i-a raspuns si de aceasta data, ca la fel ca el si copiii au acelasi Dumnezeu, care o sa-i mântuiasca. În final, guvernatorul, foarte mânios ca nu poate sa-l faca sa se lepede de Hristos, a poruncit sa i se taie capul, iar trupul sa-i fie aruncat, ca si al lui Montanus si al sotiei sale Maxima, în râul Sava. Auzind sentinta Irineu s-a rugat zicând: „Îti multumesc, Doamne, Iisuse Hristoase, Care prin feluritele pedepse si chinuri mi-ai dat tarie si m-ai socotit vrednic sa ma fac partas slavei Tale celei vesnice“.

Ajungând la locul de unde avea sa se mute la cele vesnice, tânarul episcop Irineu s-a mai rugat: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai binevoit sa patimesti pentru mântuirea lumii, fa sa se deschida cerurile, ca îngerii sa primeasca sufletul robului Tau, Irineu, cel ce moare pentru numele Tau si pentru poporul care sporeste în credinta Bisericii sobornicesti. Pe dreptslavitorii crestini întareste-i în credinta ortodoxa“. Apoi a fost taiat cu sabia de soldati si aruncat în râul Sava. În acest fel si-a încheiat viata, vrednicul de pomenire, episcop Irineu.

Sfântul mucenic Dimitrie din Sirmium, diaconul

9 aprilie

Din unele acte martirice aflam ca, dupa câteva zile, la 9 aprilie 304, a fost ucis cu sulita tânarul Dimitrie, diaconul episcopului Irineu, mentionat mai sus. Moastele lui au primit curând darul unor vindecari minunate de boli si neputinte. Mai târziu, când crestinismul a dobândit libertate deplina si s-a întarit în tot imperiul, prefectul Leontiu al Illiricului a ridicat în cinstea lui doua biserici, una în Tesalonic, în care i-a asezat moastele, în ziua de 26 octombrie 413, alta în Sirmium, oras pe care slavii l-au numit, mai târziu, Mitrovita, dupa numele sau. Unii istorici considera ca Sfântul Dimitrie sau Dumitru, sarbatorit la 26 octombrie, de noi, ortodocsii, nu este altul decât diaconul Dimitrie din Sirmium. Praznuirea lui la 26 octombrie s-ar datora faptului ca, în acea zi, i-au fost asezate moastele în biserica din Tesalonic.