Duminica Floriilor

† Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Dăm slavă Bunului Dumnezeu că, iată, am parcurs şase săptămâni din Sfân­­tul şi Marele Post. Astăzi închein­du‑se şi postul de patruzeci de zile, se des­chide cea mai importantă săptămâ­nă din anul bisericesc, şi anume Săptă­mâna Sfintelor Patimi.

Praznicul Intrării în Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este un praznic luminat. În fiecare duminică am urcat pe o treaptă spre Dealul Gol­gotei. Am ajuns aici, la poalele Golgotei, după ce Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit minunea care ne-a adus ga­ranţia învierii celei de obşte, înviind pe Lazăr; iar astăzi, intrând în Ierusalim, a fost primit aşa cum trebuie să fie pri­mit Dumnezeu. Apoi, Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim ne arată, pe de o parte, atitudinea corectă pe care trebuie să o avem faţă de Dumnezeu, iar la polul celălalt, ne arată care a fost atitudinea lumii; ne arată cum trebuie să fie primit Dumnezeu şi, apoi, cum a primit lumea pe Dumnezeu.

Citeste mai departe…

Osana, Osana… Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!…
(Duminica a VI-a a Floriilor)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Praznicul acesta al intrării Domnului în Ierusalim - numit şi al Floriilor - poartă cu sine adânc de înţelepciune şi oricât ne-am strădui să surprindem toate sensurile sărbătorii acesteia, fi-vom neputincioşi în a le epuiza. Căci mai întâi de a fi Intrarea în Ierusalim au fost patruzeci de zile de radioasă bucurie a postirii, iar ultima dintre bucuriile fericite aduse de post a fost praznicul din Betania al învierii lui Lazăr. Cântarea Liturgică este aceea care ne îndeamnă să luăm aminte la acesta mai cu seamă. Căci zice: „Săvârşind aceste patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfânta Săptămână a Patimii Tale, Iubitorule de oameni, ca să preaslăvim în ea măririle Tale şi nespusă orânduirea Ta cea pentru noi, cu un cuget cântând: Doamne, slavă Ţie!” (Idiomela sâmbetei lui Lazăr glas 8), iar apoi Leon împăratul cel cucernic în cele cinci alcătuiri poetice cântă minunea din Betania, dar de ce zic din Betania, căci iadul însuşi gustă deja din moartea ce i se pregăteşte: „Doamne, venit-am la mormântul lui Lazăr cel mort de patru zile, şi, vărsând lacrimi peste prietenul Tău, l-ai sculat, Spicule al vieţii.

Citeste mai departe…