„Rămâi cu noi, Doamne…“

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

Prăznuim şi în acest an de graţie, „iară şi iară“, Învierea lui Hristos, zi plină de bucurie, de speranţă şi de lumină.

Zi binecuvântată de Domnul, făcută de El special pentru „a ne bucura şi a ne veseli într-ânsa“ (Ps. 117, 24).

Zi a păcii şi a harului izvorâte din mormântul dătător de viaţă al Celui care „călcând cu moartea pe moarte“ ne-a deschis nouă uşile vieţii celei veşnice şi ale zilei celei neînserate a Împrărţiei lui Hristos.

Şi sufletul nostru, într-o zi ca aceasta în care din mormânt a răsărit ca dintr-o „cămară Mirele Hristos“, cu siguranţă că ar fi tentat să spună împreună cu cei doi ucenici Luca şi Cleopa care s-au întâlnit cu Iisus cel înviat în ziua de Paşti, cuvintele rostite de către ei: „Rămâi cu noi, Doamne, că este spre seară şi s-a plecat ziua“ (Luca 24, 299.

Cei doi ucenici, deşi aveau ochii ţinuţi ca să nu-L cunoască, L-au descoperit pe Iisus cel viu „întru frângerea pâinii“ (Luca 29, 35), şi, cuprinşi de bucurie, au vestit tuturor că într-adevăr Domnul a înviat din morţi.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ - cuvânt şi invocare care a străbătut veacurile de atunci încoace şi care este valabilă pe deplin şi astăzi.

„Rămâi cu noi, Doamne…“, căci s-a plecat ziua, o expresie poetică de o frumuseţe inegalabilă, care exprimă tot dorul sufletesc al omului după Dumnezeu, după Bine, Adevăr şi Frumos ca însuşiri ale Creatorului.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ - spunem şi noi astăzi, care trăim într-o lume ce parcă în tumultul şi vâltoarea grijilor cotidiene l-a uitat pe Dumnezeu şi care simţim nevoia de a fi aproape de El şi împreună cu El, căci de la Dânsul ne poate veni „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit“ (Iacob 1, 17).

Şi numai la El putem găsi odihnă sufletelor noastre.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ rostim şi noi astăzi, cuprinşi de teama şi de nesiguranţa ce ne înconjoară în viaţa de zi cu zi şi cu ochii aţintiţi la Iisus, „începătorul şi plinitorul credinţei noastre“, căutăm cele cereşti şi pacea care covârşeşte toată mintea.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ - glăsuim astăzi plini de bucurie duhovnicească în această sfântă şi mare zi a Învierii Domnului şi cerem ca Hristos cel înviat să fie de-a pururi cu noi, ocrotindu-ne, povăţuindu-ne şi îndemnându-ne spre tot lucrul cel bun şi folositor lui Dumnezeu şi oamenilor.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ - strigăt de bucurie dar şi de încredere către Domnul în această zi a Paştilor pe care am dori-o să fie veşnică, iar lumina Învierii să strălucească mereu în inimile şi în sufletele noastre.

Şi dacă Îi vom adresa cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste această rugăminte, cu siguranţă că El, Cel care ne-a făgăduit să fie cu noi „până la sfârşitul veacurilor“ (Matei 28, 19), va rămâne cu noi şi noi cu El, şi va veni şi Îşi va face sălaş în inimile noastre şi prin El întreaga Sf. Treime va fi cu noi.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ au rostit acum aproape 2000 de ani cei doi ucenici călători într-o zi de Paşti cu Necunoscutul care era Iisus.

„Rămâi cu noi, Doamne…“ rostim şi noi astăzi, călători pe marea cea înspumată a acestei vieţi şi care călătorim mereu cu „Necunoscutul“ Iisus alătur de noi, dar ochii noştri sunt ţinuţi de păcate şi de fărădelegi şi de viaţa dezordonată pe care o ducem să nu-L cunoaştem.

Şi astfel El rămâne un veşnic „Necunoscut“ Care ne aşteaptă pe toţi pentru a ni Se descoperi şi a ni Se dărui mai ales în Taina sfintei Împărtăşanii în cadrul Sfintei Liturghii.

Ziua de Paşti poate fi pentru fiecare dintre noi un bun prilej pentru a-L descoperi pe Hristos „Necunoscutul“ Care este mereu alături de noi, şi mai ales de a-L descoperi „întru frângerea pâinii“ prin care vălul neştiinţei se va lua de pe ochii noştri şi vom vedea slava lui Dumnezeu.

Să-L rugăm pe Domnul Hristos cel Înviat, în aceste zile luminoase ale Paştilor, să fie de-a pururi cu noi, să căutăm să prăznuim aşa cum se cuvine această măreaţă „sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor“ şi, petrecând-o în „laude şi cântări duhovniceşti“ (Efeseni 5, 19), vom dobândi veşnicele bunătăţi şi „ceea ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit“ (I Cor. 2, 9).

Tuturor un creştinesc salut pascal de bucurie şi speranţă!

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!