Închinare în Duh şi Adevăr

8:00 am IPS Laurentiu Streza, Predici                                                     

Închinare în Duh şi Adevăr

Dr. LAURENŢIU STREZA
Mitropolitul Ardealului

Duminica a cincia după Sf. Paşti ne pune în faţa minţii noastre o întâlnire a Mântuitorului Iisus Hristos cu o femeie din Samaria, la Fântâna lui Iacov. Realitatea acestor istorisiri este întărită nu numai de textul din Sf. Scriptură, ci şi de existenţa până astăzi a acestei fântâni. De atunci s‑a ridicat o biserică şi toţi pelerinii care trec prin Ţara Sfântă şi încearcă să urce în sus, pe râul Iordanului, trec prin Samaria şi iau apă din fântâna aceasta. Nu pentru că Îi era sete a cerut Mântuitorul apă, ci pentru că a vrut să lase o învăţătură pentru noi toţi prin această întâmplare…

Mântuitorul S-a apropiat deci de această fântână, a venit o femeie samarineancă, pe care Mântuitorul a rugat-o să-I dea să bea apă. Şi atunci femeia a fost mirată şi I-a spus: Cum tu, un iudeu, ceri de la mine, o samariteancă, să-ţi dau apă să bei? Pentru că iudeii îi considerau pe samarineni ca păgâni. Mântuitorul a nesocotit această manifestare a iudeilor faţă de samarineni pentru că a vrut să arate că El a venit pentru întreaga omenire, că toţi suntem chemaţi la mântuire. Mântuitorul îi spune samarinencei: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie” (In 4, 10).

Aceste cuvinte ne cutremură şi pe noi, că vom auzi Dincolo, în viaţa cealaltă, la Judecată: Dacă ai fi ştiut tu de câte ori a trecut Raiul pe lângă tine, dacă ai fi ştiut tu câte posibilităţi ai avut în lumea în care ai trăit, ai fi venit însetat şi flămând la Hristos, plângând cu lacrimi păcatele tale şi ţi-ar fi dat Apa cea Vie, ţi-ar fi dat Viaţa cea Veşnică. Trece Raiul pe lângă noi în fiecare clipă. Pentru că Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit cu braţele deschise pentru noi toţi, arătând marea Sa iubire, şi stă, în stare de jertfă, şi ne-aşteaptă ca să-I împlinim poruncile, spre binele nostru, spre viaţa cea veşnică. În fiecare Sf. Liturghie ai această şansă extraordinară de a fi împreună cu Hristos, de a te împărtăşi de Apa cea Vie, care este mai mult decât orice în lumea aceasta: Trupul şi Sângele Său, hrana cerească.

Ar trebui să nu existe Liturghie fără împărtăşire, pentru că altfel cuvintele acestea pe care le-a spus Mântuitorul samarinencei nu au ecou în sufletul nostru: „Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie”. Şi femeia a judecat aşa cum am fi judecat şi noi şi cum judecăm de multe ori: omeneşte, crezând că-i doar ceva deosebit. Întâi L-a întrebat: „De unde, dar, ai Apa cea Vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână?”. De unde ai Tu Apa cea Vie? De unde scoţi Tu apa aceasta?

De multe ori când ne apropiem de Sf. Împărtăşanie, nu suntem aşa cum se cuvine pregătiţi. Unii se apropie numai aşa, din obişnuinţă… Şi dacă îndrăzneşte cumva preotul să oprească pe unul ca acesta, spunându-i că păcatele îl obligă să facă un canon, spre pocăinţă, şi apoi să fe împărtăşit, spune: „Nu se poate! Cum îndrăzneşti să mă opreşti?” Asta este echivalent cu întrebarea: „De unde ai Tu apa, de unde Împărtăşania este Hrană Cerească? Doar eu văd că am adus prescura, eu am dus vin; şi pâine şi vin e ceea ce iau eu acolo”. Nu pricep. E o mare taină. În Euharistie este prezenţa reală a lui Hristos; adică pâinea a rămas pâine, pentru că altfel nu pot să mănânc carne vie, nu pot mânca pe Mântuitorul; şi a rămas vin, pentru ca să mă pot împărtăşi cu Sângele Lui, să-l pot lua. Dar El este cu adevărat Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Şi vă spun în privinţa aceasta o întâmplare: un preot s-a rugat lui Dumnezeu ca să-i descopere lui Taina aceasta, pentru că avea anumite îndoieli. Când făcea Liturghie privea şi se tot întreba: Oare cum se transformă pâinea aceasta în Trupul lui Hristos? Au încercat mulţi să-i explice şi n-au reuşit, pentru că este Taină. Căci pe Dumnezeu dacă L-am înţelege şi cu mintea noastră am fi şi noi Dumnezei. Şi atunci Dumnezeu i-a descoperit lui minunea, Taina: în momentul în care s-a apropiat să mănânce pâinea, aceasta s-a transformat într-un mic prunc şi a dat să-L mănânce şi nu a putut. Şi atunci şi-a dat seama că, de fapt, el L-a supărat pe Dumnezeu, L-a ispitit pe Dumnezeu. Şi a căzut în genunchi şi s-a rugat aşa: „Doamne, nu socoti mie această nesocotinţă a mea, iartă păcatele mele”. Şi, căzând în genunchi şi rugându-se, din nou a apărut pâine, pe care a frânt-o şi s-a împărtăşit cu ea.

În cărţile prin care facem Sf. Liturghie, la sfârşit există o înspăimântătoare indicaţie pentru preot. Se spune aşa: O, preotule, dacă cumva, din cauza păcatelor tale, în momentul în care trebuie să te împărtăşeşti, nu mai vezi acolo pâine şi vezi carne, să pici în genunchi şi să te rogi lui Dumnezeu să te ierte, pentru că e semn că nu te poţi apropia de Sf. Euharistie. Sunt nişte lucruri cutremurătoare…

Noi totdeauna aşteptăm, ca şi femeia samarineancă, să ne mai apară ceva. Văzând Mântuitorul că femeia Îi cere ceva – Doamne, dă-mi şi mie din Apa aceasta Vie – continuă s-o lămurească. De fapt, ne lămureşte pe noi, care gândim ca ea şi nu ne apropiem de Sf. Euharistie, ci vrem să vedem o minune întâmplată în viaţa noastră. Şi atunci Mântuitorul îi spune: „Du-te şi cheamă pe bărbatul tău”. Iar ea îi spune că n-are bărbat. Mântuitorul, cunos­cându-i viaţa, îi descoperă că cinci bărbaţi a avut, iar al şaselea, pe care îl are, nu-i este bărbat. Aş vrea să gândim puţin la aceste cuvinte. Am întâlnit foarte mulţi credincioşi – zis credincioşi – de-ai noştri, care trăiesc necăsătoriţi. Atâţia au trăit în păcat şi atâta au făcut curvie, încât, pentru ei, e ceva obişnuit. Zice sărmana femeie: „Dar numai cu ăsta am trăit; e al meu”. Nu-i al tău; nu l-ai avut niciodată, şi copiii pe care îi ai sunt nelegitimi. De te prinde moartea în păcat, vai de tine!

Dacă ar fi venit acum Hristos şi fiecăruia în parte ne-ar dezvălui păcatele, aşa am face şi noi, ca femeia samarineancă: Vai, ce deştept eşti! Vai, ce înţelept eşti! Femeia I-a zis: „Doamne, văd că eşti prooroc”. Dar ea nu a înţeles că, de fapt, El este Cel Care cunoaşte totul. Şi I‑a zis: Dacă ştii atâtea, uite, Te-ntreb şi eu ceva. Şi I-a pus o întrebare. Aşa facem şi noi când Îl ispitim pe Dumnezeu. În loc să spunem: Îţi mulţumesc, Doamne, şi pentru bine şi pentru rău! Dar ce fac şi ce zic? „De ce mi-ai dat, Doamne, suferinţa aceasta? Eu sunt cel mai păcătos din lume? Pe cine am omorât? Ce crimă am făcut eu? De ce trebuie să sufăr eu?”. Iată, Îi punem întrebări lui Dumnezeu, fără să ne pună El nouă întrebări. Şi-L întreabă pe Mântuitorul: Voi spuneţi că se cuvine ca oamenii să se închine lui Dumnezeu la Ierusalim, iar ai noştri spun că pe muntele acesta. Care-i adevărul? Aşa vin ispitele acestea ale sectarilor. Vin sectarii şi spun: Vedeţi? Ne putem ruga oriunde. Bineînţeles că te poţi ruga oriunde! Dar, oare, casa ta, în care ştii că ai făcut atâtea păcate, poate să se pună în legătură sau să fie comparată cu Casa lui Dumnezeu, pe care o îngrijim, o păzim şi ştim că aici este izvorul sfinţeniei? Pe Sfânta Masă se află permanent Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Sfânta Împărtăşanie uscată, pentru cei bolnavi, aici se află, în Sf. Masă; aici sunt moaşte de Sfânt. Biserica este casa scoasă din uzul acesta al păcatelor, din uzul comun. Şi zic aceştia că puteţi să vă rugaţi unde vreţi şi că nu-i nevoie să mergeţi la Biserică, pentru că a zis Mântuitorul că nici în Ierusalim, nici pe munte, ci vine vremea când adevăraţii închinători se vor închina lui Dumnezeu în Duh şi adevăr.

Dar să vedem ce înseamnă închinăciunea în Duh şi adevăr. Ei spun că se închină în duh şi adevăr. În care Duh? Şi în care Adevăr? Adevărul tot? Nu ni s-a descoperit tot adevărul, ci numai cel de care avem nevoie pentru ca să ne mântuim. Acesta se află depus în două mari depozite pe care Sf. Biserică le-a numit Sfânta Scriptură, pe care o avem la îndemână fiecare dintre noi, şi Sfânta Tradiţie, adică ceea ce a fost înainte de Scriptură. Şi dăm un exemplu, ca să înţelegem că a fost ceva în afară de Scriptură. Sfântul Evanghelist Ioan a scris ultimul Evanghelia, completând pe toţi ceilalţi trei. Ultimul verset din Evanghelia sa sună aşa: „Dar sunt şi alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris”. Unde sunt celelalte? Sunt în tradiţia nescrisă şi în cărţile scrise al Sfintei Tradiţii. Adică în cărţile bisericeşti, în lucrările Sf. Părinţi, în mărturiile acestea de credinţă pe care le avem, în Simbolul de credinţă. Tot ceea ce are caracter sfânt face parte din Sf. Tradiţie. Înainte de a se scrie cuvântul lui Dumnezeu, s-a transmis din tată-n fiu. Un exemplu concret: câte cărţi religioase au existat în casele noastre în trecut? Au existat unde au existat. A avut cineva cărţi de religie înainte ca să-i învăţaţi pe copii? Nu a avut nimeni nici o carte de religie, dar mama a ştiut credinţa pe care trebuia să i-o transmită copilului. I-a transmis-o o dată cu laptele ei, i-a transmis-o o dată cu dragostea ei. Învăţătura simplă pe care i-a transmis-o a fost învăţătura Bisericii. Ei pretind că se închină în duh şi adevăr. Dar dacă adevărul se află în Sf. Scriptură şi în Sf. Tradiţie, ei nu mai cred în acest adevăr şi spun: Numai Scriptura! Şi apoi Scriptura o iau şi o interpretează fiecare după mintea lui, fiecare după doctrina lui. Ne punem o singură întrebare: Oare să fie existat atâţia hristoşi, câte secte sunt în lume? Sunt peste 3000 de grupări. Să existe oare 3000 de adevăruri? Duhurile sunt multe, dar Unul Sfânt este Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Care este a Treia Persoană a Sf. Treimi şi Care trimite harul asupra tuturor celor care se apropie de El şi trece prin Sfintele Taine ale Bisericii. Altfel, sunt alte duhuri.

Să avem nădejde în Dumnezeu că El este Cel Care poate să ne dăruiască Apa cea Vie. Să alergăm la El, să ne-apropiem de El şi din izvorul nesecat, care este Sf. Euharistie, să gustăm cu toţii, pentru ca să câştigăm viaţa veşnică. Amin.

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>