Luaţi seama la crinii câmpului…
Duminica a III-a după Rusalii - Matei VI, 22-33

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Biserica este încă umplută de radierea luminii Rusaliilor, Pogorârea Du­hu­lui Sfânt fiind aceea care explică - aşa cum o cheie deschide uşa - de ce Domnul era atât de preocupat ca Ucenicii Săi, şi prin ei, noi, să înţelegem cât de nepre­ţuiţi suntem în raport cu toate celelalte ale Creaţiei.

Evanghelia acestei Duminici face corp comun cu întreg capitolul 6 al Evangheliei după Matei, capitol drag inimii creştinului - indiferent de confesiune -, căci află cum trebuie (şi Cui!) să se roage, cât de importantă este milostenia, care este fondul postirii şi cum iertarea - dar al Rusaliilor - trebuie să locuiască în inima omului. Verse­tele pe care le-am ascultat astăzi în bisericile noastre ridică însă o altă problemă de viaţă şi de moarte în viaţa creştinului: raportul între grija de a fi cu Hristos şi grija de a supravieţui într-o lume a econo­micului, a materialului… Spusele Mântuitorului vin să întă­rească în noi convingerea că viaţa în Hristos - ce se va numi „creştinism” - nu este o religie a consolării, a aproximaţiei, a negocierii continue, ca de târgoveţ - „mai pun eu, mai dai Tu, Doamne…”. Ci e o desfăşurare aspră, uneori dure­roasă, în care trebuie să ne amintim mereu că suntem mai de preţ decât păsările cerului (Mt 6, 26), sau decât crinii pământului (Mt 6, 29), decât iarba câmpului, numai bună de aruncat focului (Mt 6, 30), că Dumnezeu, pe noi, „oamenii”, ne-a iubit, dacă nu mai mult, măcar altfel decât întreaga Sa Creaţie…

Citeste mai departe…