Căci ce este mai lesne?

Pr. Constantin Necula, Predici Fara comentarii

Căci ce este mai lesne?
(Duminica a VI-a după Rusalii – Matei IX, 1-18)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Spuneam că am trecut cu Hristos în hotarele unde lucrarea Lui se cere iarăşi împlinită. De astă dată, un paralitic este adus în faţa Sa. Şi, văzând El credinţa celor care-l purtaseră dinaintea Lui, pune pe jar pe cărturari, zicând: „Îndrăzneşte, fiule, iertate fie păcatele tale!” (Mt 9, 2). Icoana aceasta pe care ne-o descoperă Evanghelistul Matei este mult amplificată de descrierea pe care Sf. Marcu o face în Evanghelia sa (Mc 2, 1-5 ş.u.) şi de aceea a Sf. Luca (5, 18-21 şi următoarele). De aici aflăm gesturile de camaraderie deplină ale celor patru, care, purtându-l pe slăbă­nogit dinaintea lui Hristos, trebuie să „spargă” acoperişul casei, în pragul căreia Hristos binevestea şi vindeca. Toată această grijă a prietenilor şi nezdruncinata nădejde că Acela poate să le vindece tovarăşul entuziasmează pe Dumnezeul Cel Viu, căci – ca şi în alte părţi – identifică în ei trăsături de caracter care, în istorie, vor face ca lucrarea creştină să se răspândească şi să cuprindă cât mai multe inimi. Să-l porţi pe cel care nu poate să se poarte! Să-l ridici pe cel care pare că nu se va mai ridica vreodată! Şi toate acestea doar pentru că tu crezi că Cel Care aşteaptă aducerea lui poate să împlinească prietenia ta cu minunea prieteniei Sale. Nu-i rost mai adânc dat nouă de acest efort al credincioşiei, decât acela care ne arată că a fi înaintea lui Hristos, cerându-I minunea, înseamnă a fi cu toţi ceilalţi care sprijină cu rugăciunea, cu fapta, cu gândul, minunea de care tu ai nevoie. De aici poate acel „Vai celui singur!” care străbate glasul profeţilor.

Citeste mai departe…