COMUNICAT DE PRESĂ Sfântul Sinod în legătură cu IPS Nicolae şi PS Sofronie

În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.

Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.

Citeste mai departe…

Trecerea în rândul sfinţilor a domnitorului Neagoe Basarab, a lui Dionisie cel Smerit si a mitropolitului Iachint de Vicina

În cadrul lucrărilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care au avut loc astăzi, 8 iulie, la Reşedinţa Patriarhală din Capitală a fost aprobată trecerea în rândul sfinţilor a domnitorului Neagoe Basarab, a lui Dionisie cel Smerit si a mitropolitului Iachint de Vicina. Domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521, Neagoe Basarab ocupă un loc însemnat în galeria personalităţilor istorice ale poporului român. Este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii româneşti, ‘Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie’. De asemenea, în timpul domniei sale s-a tiparit ‘Evangheliarul’ slavon al lui Macarie.

Dionisie cel Smerit sau Exiguus, trăitor în a doua jumătate a secolului al V-lea şi prima a secolului al VI-lea, a fost un cunoscut traducător de scrieri patristice din Dacia Pontică, după Sfântul Ioan Casian. Opera sa constă în primul rând dintr-un număr de traduceri patristice în limba latină, cuprinse într-o Antologie de texte. Dionisie cel Smerit a conceput şi numerotarea anilor începând de la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, numerotare care s-a răspândit în întreaga lume prin intermediul calendarelor iulian şi gregorian.

Iachint de Vicina este primul mitropolit al Ţării Româneşti. În timpul păstoririi sale, au fost întemeiate noi aşezări mănăstireşti şi sunt strânse legăturile duhovniceşti cu Patriarhia de Constantinopol.

Propunerea de canonizare a celor trei sfinţi români a fost făcută în cadrul şedinţei Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei care s-a desfăşurat în data de 19 iunie a acestui an.

Sursa: TRINITAS TV Data: 08 Iulie 2008

Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion
(8 iulie)

Pe malul lacului Reazelm, nu departe de braţul Sf. Gheorghe al Dunării şi de actualul sat Dunavăţul de Jos, se află ruinele unei fortăreţe romano-bizantine care au aparţinut cetăţii Halmyris. Aici au pătimit cei doi martiri, Epictet şi Astion, poate cei mai vechi martiri de pe teritoriul României, despre care avem informaţii amănunţite.

Potrivit actului lor martiric, păstrat astăzi doar într-o copie din sec XV, aflată în arhiva bisericii Mântuitorului din Utrecht, ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305). Tot în legătură cu martiriul lor, se face pomenirea primului episcop al Tomisului, Evangelicus, care a venit la Halmyris în vremea aceea.

Citeste mai departe…

CÂND DISPARE ÎNVIEREA CA ŞANSĂ EDUCAŢIONALĂ

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Când scriu aceste rânduri, televiziunile încă mai analizează moartea teribilă a unei copile de 12 ani, care s-a aruncat pe fereastră. Ca de obicei, spaţiul unei astfel de ştiri este umplut de mediocrii de serviciu, ca şi cum toată lumea se pricepe la de toate. Lamentabili la maximum, specialiştii în civilizaţie adolescentină şi psihologia vârstelor se întrec în diagnoze şi terminologii savante. Dintr-o dată constatăm că avem chiar specialişti în antropologie culturală adolescentină, scoşi de televiziuni de la naftalina muţeniei ca, în sfârşit, să se facă auziţi. Ei au încadrat moartea fetei în fenomenul Emo. Şi cu asta ne-au dat gata.

Pe la prânz, invitat la emisiune un fan emo, cântăreţ într-o ilustru de necunoscută publicului larg formaţie, pardon emo band. Mult mai lucid decât băgăreţii în subiect de serviciu, omul se scuză că nu muzica lui este de vină pentru deviaţiile de comportament ale minorilor pe care-i incită prin concerte. Pe fundal, Tokio Hotel cântă vălurind texte cu jargon, care însă nu au nimic cu fenomenul în sine. Tinerii care urmăresc emisiunile se revoltă: nu ne cunoaşteţi!!! Ce spuneţi despre noi şi însingurarea în care ne blazăm adolescenţa nu este adevărat! Nu, nu suntem drogaţi şi nici tâmpiţi, căutăm să ne vedeţi! Maturii răspund în continuare la întrebările care nu li se pun. Adevărul este că situaţia adolescenţilor este mult mai gravă decât ne-o arată rapoartele şi analizele academice. Adolescenţii preferă şcolii gaşca şi vieţii moartea. Ni-i neamul fracturat. Iar noi dăm vina pe balalaica unuia sau altuia…

Citeste mai departe…

HOTĂRÂRILE SFINTELOR SINOADE ECUMENICE

Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea (325)

Despre dumnezeirea lui Hristos

Împotriva arienilor

Crezul mărturisit de către cei 318 Părinţi

Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atot­pu­ter­nic, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Unul Născut, adică din [fiinţa] Tatălui, Dumnezeu din Dumne­zeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de-o-fi­inţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, atât cele din cer cât şi cele de pe pământ; Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât şi S-a întrupat şi S-a făcut om, a pătimit şi a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi va veni să judece viii şi morţii; şi în Duhul Sfânt.

Citeste mai departe…

Luaţi seama la crinii câmpului…
Duminica a III-a după Rusalii - Matei VI, 22-33

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Biserica este încă umplută de radierea luminii Rusaliilor, Pogorârea Du­hu­lui Sfânt fiind aceea care explică - aşa cum o cheie deschide uşa - de ce Domnul era atât de preocupat ca Ucenicii Săi, şi prin ei, noi, să înţelegem cât de nepre­ţuiţi suntem în raport cu toate celelalte ale Creaţiei.

Evanghelia acestei Duminici face corp comun cu întreg capitolul 6 al Evangheliei după Matei, capitol drag inimii creştinului - indiferent de confesiune -, căci află cum trebuie (şi Cui!) să se roage, cât de importantă este milostenia, care este fondul postirii şi cum iertarea - dar al Rusaliilor - trebuie să locuiască în inima omului. Verse­tele pe care le-am ascultat astăzi în bisericile noastre ridică însă o altă problemă de viaţă şi de moarte în viaţa creştinului: raportul între grija de a fi cu Hristos şi grija de a supravieţui într-o lume a econo­micului, a materialului… Spusele Mântuitorului vin să întă­rească în noi convingerea că viaţa în Hristos - ce se va numi „creştinism” - nu este o religie a consolării, a aproximaţiei, a negocierii continue, ca de târgoveţ - „mai pun eu, mai dai Tu, Doamne…”. Ci e o desfăşurare aspră, uneori dure­roasă, în care trebuie să ne amintim mereu că suntem mai de preţ decât păsările cerului (Mt 6, 26), sau decât crinii pământului (Mt 6, 29), decât iarba câmpului, numai bună de aruncat focului (Mt 6, 30), că Dumnezeu, pe noi, „oamenii”, ne-a iubit, dacă nu mai mult, măcar altfel decât întreaga Sa Creaţie…

Citeste mai departe…

Constantin Oprisan, martir al închisorilor comuniste

Va prezentam un extras dintr-un lung interviu cu parintele Gheorghe Calciu, ce a avut loc in 6 Noiembrie 1996 in California. Interviul complet se gaseste in recenta aparitie editoriala a parintelui Gheorghe Calciu: Hristos te cheama!

Am fost foarte norocos deoarece am fost printre cele saisprezece persoane pe care Securitatea le-a dus la inchisoarea Jilava, unde vindecarea mea spirituala a inceput. In Jilava ei au construit o celula speciala in forma semicilindrica. Era ca un cilindru taiat in doua. Eram sub pamant; Jilava este construita sub pamant. Deasupra celulei erau sapte metri de pamant. Nu poti vedea Jilava - intreaga inchisoare este sub pamant. In acest cilindru ei au construit patru celule, fara ferestre, numai o usa. Ardea un bec electric ziua si noaptea. Ne-au pus cate patru in fiecare celula. In fiecare celula era sau un om foarte bolnav sau un om innebunit.
In celula mea, se afla Constantin Oprisan - ai carui plamani erau complet vlaguiti de tuberculoza. De doua ori pe zi expectora lichid din plamani. Noi trebuia sa-l ajutam dandu-i o palarie sau ceva si el putea sa dea afara tot ce se desprinsese din plamani - sange si tot restul. Era ingrozitor sa-l vezi. In prima zi in care am intrat in celula, erau cu mine Constantin Oprisan, prietenul care ma salvase de la sinucidere si un alt student mai tanar ca noi.

Citeste mai departe…

Amânarea

- puterea Euharistiei -

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Era iarna lui o mie noua sute… La Riga ningea cu fulgi mari, cât palma copilului din vecini. Şi albi, atât de albi, încât zăpada din anul acela era cea mai albă dintre toate zăpezile. Mai albă chiar decât hârtia pe care Hans încerca să însăileze scrisoarea lui de dragoste către Eliseea, fata rusoaică ce-şi afla casa doar la câteva grădini mai spre pădure. Noaptea cuprinse uşor satul Volna când izbucni prăpădul. De sus, de jos (de sub pământ), dinspre perdeaua de arţari puternici, aduşi demult, tocmai de departe, clocotul războiului năucise liniştea aşezării. Hans uită biletul neterminat, alergând să afle ce vaiet izbucnise de pretutindeni…

Citeste mai departe…

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare
(2 iulie)

Tropar

Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.

Odraslit din pamântul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfânt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfânt pentru lucrarea lui întru apararea întregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri.

Citeste mai departe…

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi
(1 iulie)

Numele, viaţa şi sfinţenia moaştelor acestui vrednic ierarh al Bisericii noastre, se bucură de mare cinste şi evlavie în nordul Moldovei, îndeosebi în oraşul Rădăuţi, atât pentru numărul faptelor minunate, cât şi pentru darul nestricăciunii moaştelor sale, cu care le-a binecuvântat Dumnezeu.

Sfântul Leontie s-a născut la începutul sec. al XIV-lea, în oraşul Rădăuţi, din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o educaţie aleasă, curată şi sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu. Astfel, Sfântul iubea de mic slujbele bisericeşti, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină şi se simţea legat de toţi oamenii, mai ales de copii mici şi orfani, cu care împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era iubit de către toţi, fiind socotit un „copil bătrân”.

Citeste mai departe…