Fântânarii

Fragment din cartea Ogorul cu ingeri de Pr. Constantin Necula

Când se zvonise în sat că-i căzuse viţelul lui Gore în fântână, nimeni nu gândise la bietul de el că avea de hrănit vreo patru guri de copii, rămaşi fără de mamă, ci toţi bărbaţii – printre dinţii pătaţi de tutun – îi aruncară hulă că le-a spurcat fântâna. S-au chinuit o zi întreagă şi abia-abia au reuşit să scoată leşul bietului viţeluş, alunecat acolo printr-o spărtură mai veche şi neprevăzută. L-au lăsat acolo, bătut de soare şi acoperit de muşte vreo câteva zile, până când Gore – între treburile lui urgente, căci ardea câmpul de muncă – şi-a făcut vreme să îngroape hoitul.

Viţelul era al lui Gore, da’ fântâna – atârnată parcă pe colina care străjuia Bozeştii – era a satului. Şi părintele Octa-vian se gândi că ar fi bine să o cureţe şi să o resfinţească.

Citeste mai departe…