Septembrie 25, 2008
Poezie
Fara comentarii
Cantecul potirului – de Nichifor Crainic
– scrisa în închisoarea Aiudului
Când holda de seceri tăiată fu gata
Bunicul şi tata
Lăsară o chită de spice ‘n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele’n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu’ Cristos.
Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica şi mama
Scoţând-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii
Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,
Părea că e faţa lui Domnu’ Cristos.
Şi iată potirul la gură te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,
Hrăneşte-mă carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine
Eşti totul în toate şi toate prin Tine,
Tu pâinea de-apururi a neamului meu. |
Din curpenul viţei ce-nconjură crama,
Bunica şi mama
Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:
-Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul şi tata
În joc de călcâie zdrobind nestemate,
Ce varsă ca rana şuvoaie’nspumate,
– Copile, grăiră, ăst must sângeros
E-al Domnului nostru Cristos.
Si iată potirul la gură te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,
Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu’n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. |
Podgorii bogate şi lanuri mănoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveşte-Te’n vie şi vezi-Te’n grâne
Şi sângeră’n struguri şi frânge-Te’n pâne,
Tu, viaţa de-apururi a neamului meu . |
|
