Joi, 30 Octombrie 2008, ora 19:30, la sala Rapsodia (Lipscani 53) a
Centrului International de Arta, Compania de teatru “Passe-Partout Dan
Puric” prezinta “DOI DINTRE NOI“, un spectacol de miscare, muzica si
imagine. Protagonistii acestui spectacol sunt tinerii actori ANA PEPINE si
PAUL CIMPOIERU.
Câteva cuvinte duhovniceşti de la Părintele Proclu.
Părintele pustnic Proclu - Să nu judecăm pe preoţi
Citeste mai departe…
PREOTUL MĂRTURISITOR MOISE MĂCINIC DIN SIBIEL
(21 octombrie)
Printre marii apărători ai dreptei-credinţe a românilor din Transilvania veacului al XVIII-lea, la loc de cinste se află şi Preotul Moise Măcinic din Sibiel, sat aşezat în «mărginimea» Sibiului. Câteva ştiri despre viaţa sa desprindem dintr-o declaraţie pe care a dat-o el în faţa unei comisii de anchetă la Viena, în zilele de 14 şi 15 aprilie 1752. Între altele, el declara că toţi credincioşii din Sibiel l-au rugat, în urmă cu vreo 6 ani, să plece la Bucureşti spre a fi hirotonit preot, ceea ce s-a şi făcut, prin punerea mâinilor mitropolitului Ungrovlahiei Neofit Cretanul[1]. La scurt timp după hirotonie, episcopul rutean unit Manuil Olszavsky din Muncaci, trimis de autorităţi să cerceteze starea de spirit a credincioşilor ortodocşi din Transilvania, constata că printre cei care se împotriveau cu mai multă tărie uniaţiei se număra şi «popa Măcinic din Sibiel»[2]. În urma acestei acţiuni, a fost arestat, după cum declara el însuşi în 1752:
«Apoi m-am întors acasă şi am slujit ca preot, ceea ce aflându-se, am fost dus la închisoare, în Sibiu, şi am pătimit acolo 17 luni, până când, în cele din urmă, Excelenţa Sa generalul comandant contele Brovne, la care am înaintat un memoriu, a vorbit cu Excelenţa Sa guvernatorul şi am fost slobozit din temniţă, cu condiţia să mă las de slujba preoţească şi să mă hrănesc din munca braţelor ca un simplu ţăran, până se va ivi vreun episcop să-mi dea mai departe poruncă ce am de făcut. Mulţumindu-mă cu aceasta, m-am întors acasă, nu am mai făcut nici o slujbă preoţească, ci am trăit în linişte ca un ţăran, până când a venit în satul nostru domnul vicar Petru Aron, care m-a chemat înaintea lui şi a poftit să-i fac un nou jurământ preoţesc. Cum eu însă nu am voit să mai fac alt jurământ, afară de acela pe care îl făcusem la Bucureşti, de aceea a sosit poruncă la sat, să mă dea iarăşi prins» [3].
Sfinţii Mărturisitori Ardeleni
(21 octombrie)
La 21 octombrie Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe sfinţii Mărturisitori Ardeleni: Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie, a Sfântului Mucenic Nicolae Oprea şi a Sfinţilor preoţi Mărturisitori Ioan şi Moise Măcinic, trăitori în veacul al XVIII-lea. Părintele Acad. Mircea Păcurariu din Sibiu ne-a făcut o prezentare pe scurt a vieţii acestor sfinţi:
Viaţa Cuviosului Visarion Serai
Visarion Sarai un călugăr, se pare de origine vlahă, deci un vlah din Bosnia de astăzi, care după ce a călătorit prin Ţara Sfântă, pe la Ierusalim, pe la Muntele Athos a ajuns la Karlowitz, iar de acolo a fost trimis de patriarhul sârbilor aici în Transilvania pentru a predica împotriva uniaţiei. Însoţit de câţiva credincioşi din Banat el înaintează spre Centrul Transilvaniei, pe Valea Mureşului, predică pretutindeni la Sălişte şi în alte părţi. Dar undeva între Sibiu şi Sălişte a fost arestat şi după arestare i s-a făcut un lung interogatoriu din care cunoaştem câteva date biografice, aşa cum le-am prezentat. Dus apoi în fioroasa temniţă de la Kufstein din Munţii Tirolului, unde se crede că a şi murit ca sfânt mărturisitor pentru Ortodoxie.
PREOTUL MĂRTURISITOR IOAN DIN GALEŞ
(21 octombrie)
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Transilvania s-au ridicat numeroşi apărători ai dreptei-credinţe, în faţa încercărilor autorităţilor habsburgice de a-i trece cu forţa la uniaţie. Între aceştia se numărau cuvioşii ieromonahi Visarion Sărai, Sofronie de la Cioara şi Nicodim, protopopul Nicolae Pop din Balomir, preoţii Moise Măcinic din Sibiel şi loan din Galeş, loan din Aciliu, loan din Poiana Sibiului, loan şi Oprea din Sălişte, loan Piuariu din Sada, preotesele din Tilişca, din Poiana şi din Deal, credincioşii ţărani Oprea Miclăuş din Sălişte, loan Oancea din Făgăraş, Constantin Petric din Jina, loan Crăciun din Cărpiniş, Toma Maier din Răhău, Tănase (Todor) Todoran din Bichigiu - în părţile Bistriţei. Istoria a păstrat şi alte mii de nume ale preoţilor şi ale credincioşilor, - bărbaţi, femei şi chiar copii -, mai ales din satele: Sălişte, Poiana, Jina, Tilişca, Deal, Cărpiniş, Colun, Cuzdrioara, lângă Dej etc, ucişi sau morţi în urma suferinţelor îndurate, maltrataţi, întemniţaţi, bătuţi ori alungaţi din satele lor.
PELERINAJ IN GRECIA
DE ZIUA SFANTULUI IERARH NECTARIE TAUMATURGUL DIN EGHINA
Cost 380 euro, Rel. la tel 0745.124.083, 021.324.26.61 si la mihaelaralucat@yahoo.com
Ziua I-a: 05.11.2008 ora 6,00
Plecare din Bucuresti –Manastirea Rila din Bulgaria, cazare la Sandanski-Bulgaria la 20 km de granita cu Grecia
Ziua a-II-a: 06.11.2008
Sosire la Thessaloniki unde ne vom inchina la:
-Biserica Sf.Dimitrie Izvoratorul de Mir cu moastele Sf. Dimitrie si Sf.Anisia;
-Biserica Sf.Sofia cu moastele Sf. Vasile cel Nou;
-Biserica Sf.Teodora cu moastele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David
-Biserica cu moastele Sf. Grigore Palama;
-Manastirea Suroti unde ne vom inchina la moastele Sf. Arsenie Capadocianul si la mormantul Cuv.Paisie Aghioratul.
Cazare in Thessaloniki. Citeste mai departe…
„Nu plânge!…”
(Duminica a 20-a după Rusalii - Învierea fiului văduvei din Nain- Luca 7, 11-16)
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Hristos Domnul la porţile Nainului. După ce în Capernaum vindecase sluga sutaşului, a unui păgân în care Domnul a văzut credinţă mai multă decât la cei din Israel (Luca 7, 1-10). Dacă în cetatea aceea întâlnise boală şi-o biruise, aici şi-acum Hristos întâlneşte moartea, contrafacerea bucuriei… Nu-i uşor de închipuit ce tablou era acolo, câtă durere şi jale înconjurau biata văduvă al cărei unic copil (Luca 7, 12), deci unic pământesc sprijin, era dus să fie dat ţărânii. Să fi remarcat în văduva aceasta Hristos taina văduvei din Sarepta Sidonului, duioasa disperare a aceleia? (3 Regi 17, 18). Aceea în care s-a luat de piept cu „omul lui Dumnezeu”, Ilie, cerându-i viaţa înapoi? Sau poate era ceva din - putem admite deja - văduvia propriei Maici şi din aducerea-aminte (înainte vedere) a faptului că undeva, tot la margine de cetate, Fiul Mariei, Unul-Născut, se va da iarăşi „sicriului de taină mântuitoare” - ce este Crucea, spre mântuirea oricărui suflet. Cert este că Hristos, întâlnind durerea maicii, face din moarte, bucurie. Aşa cum numai El este în stare să facă!
Odată, prin al doilea an de preoţie, în oraşul meu natal, am fost martorul unei îngropăciuni (căci nu înmormântare era) care m-a cutremurat mai mult ca altele. Un tânăr se sinucisese, undeva într-o pădure. Şi familia, prieteni, colegii toţi, cu bătăi în piept şi urlete de durere se despărţeau de tânărul acela. Pentru că preot - după rânduiala cuminte a Bisericii - nu era, pe margine, nişte lăutari cântau bucăţi triste - mare parte din ele romanţe… În durerea mamei copilului aceluia era cea mai dramatică luptă din câte mi-a fost dat să văd… Stam pe margine - tocmai înmormântasem pe un om tare drag mie - şi, cu nodul în gât, îmi imaginam pe văduva din Nain… Câtă deznădejde, cât nu este prezent Hristos! După ce l-au aşezat în groapă şi au plecat toţi, m-am dus lângă moviliţa de lut galben şi-am rostit „Tatăl nostru…” Nu de dragul celui care îşi grăbise plecarea, ci din solidaritate - poate necanonică - cu femeia aceea - mamă de rană cu văduva din Nain. Nu ştiu de unde a răsărit lângă mine. Poate că nici nu plecase… Pe faţa ei se-aşezase o umbră, fină cât o pânză de păianjen - o umbră de nădejde. Pe care nu eu i-o dădeam, ci taina aceasta a prezenţei lui Hristos în întâmpinarea disperaţilor lumii.
Mi-am înţeles atunci, mai mult ca oricând, Dumnezeul Căruia-I slujesc şi a Cărui iubire mi-e hrană cerească şi pământească. El rămâne Făcătorul de minuni; ba, mai mult, El e Minunea, pentru că El e Viaţa. Când m-am întors între ai mei, mama mea a fost cea care - simţindu-mi plânsul, mi-a pus capul pe umărul ei, m-a mângâiat şi mi-a zis: „Dragul mamei…” Este reacţia care mi-a confirmat că toate maicile au în inima lor ceva din sabia care trece prin inima Maicii Domnului. Şi-am înţeles că de dragul unor astfel de fiinţe, icoane de duh ale împlinirii Iubirii, Hristos schimbă moartea-n bucurie. Vă închipuiţi coloana de oameni care duceau - tot în cântare lăcrimată - pe tânărul din Nain cum s-a întors acasă. Cum este şi răspunzi: Unde-ai fost? La o înmormântare. Sau… Unde-ai fost? „La o Înviere!!!”
Când Domnul Iisus îi spune femeii: „Nu plânge”, nouă ne porunceşte să luăm aminte. Că-n deplina tâlcuire a Duhului Sfânt Biserica-maică poartă spre Înviere pe fiecare din noi atunci când ne asumă şi, mai ales, când ne lăsăm asumaţi de ea. Şi noi suntem fii, unici fiecare în felul său, acestei teribile legături de pământ şi cer care ne este aşezarea în Biserica Slavei.
Să luăm seamă, dar. Să facem din Hristos aliatul Maicii de duh ce ne este Biserica (şi a mamei de trup) ca, fie şi la ieşirea din Nainul vieţii acesteia, să căpătăm mila cea mare. A învierii cu Hristos, de Hristos.
Cinstirea Sfântului Evanghelist Luca
Parintele Teofil Paraian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus ne învaţă de ce trebuie să-l cinstim pe Sfântul Apostol Luca.
Sf. Evanghelist Luca a cuprins în Sfânta sa Evanghelie nişte lucruri care e bine să le avem în vedere mereu. Am putea zice că pilda cu fiul risipitor este o Evanghelie întreagă, e toată Evanghelia cuprinsă în pilda cu fiul risipitor, şi aceasta o avem de la Sf. Evanghelist Luca. A păstrat-o Sf. Evanghelist Luca. Pilda cu samarineanul milostiv, atât de odihnitoare şi atât de luminătoare.
Mare sărbătoare în Ardeal.
Marţi, 21 octombrie 2008, Biserica Ortodoxă îi va pomeni pe Sfinţii Mărturisitori Ardeleni: Cuvioşii Mărturisitori Visarion şi Sofronie, a Sfântului Mucenic Nicolae Oprea şi a Sfinţilor preoţi Mărturisitori Ioan şi Moise Măcinic, trăitori în veacul al XVIII-lea.
La Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia se va oficia luni, 20 octombrie 2008, de la ora 18.00 Vecernia mare cu Litie, iar a doua zi, marţi, 21 octombrie 2008, de la ora 8.30 Utrenia şi de la ora 10.00 Sfânta Liturghie.
Vor participa mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Preasfinţitul Iustinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Gherasim Episcopul Râmnicului, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei şi Preasfinţitul Vasile, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Sursa: Radio Reintregirea
Joi, 23 Octombrie 2008, orele 19:30 la Sala Rapsodia din Str. Lipscani nr. 53, Compania de teatru PassePartout DP prezinta spectacolul MADE IN ROMANIA.
Scenariul si regia: Dan Puric
Purtând semnatura originala a lui Dan Puric, acest spectacol, lansat în decembrie 2001 la Sala Rapsodia a fost si ramâne o provocare a reputatului actor si regizor, ca si a tinerei sale trupe, adresata atât artei spectacolului românesc cât si propriilor performante din spectacolele sale anterioare: “Pantomimia“, “Toujours l ‘amour“, “Costumele!“. “Made în România” este o irezistibila si savuroasa însiruire de asa-zise povestioare muzicalo-moralizatoare care surprind si încânta spectatorul prin ineditul desfasurarii, prin haz si dezinvoltura. Amalgamate într-un stil inconfundabil chiar de catre Dan Puric, “story-urile” se dizolva pe nesimtite unele în celelalte si se revarsa în sala de spectacol stârnind relaxare si buna dispozitie. Întregul spectacol este strafulgerat de traditia gagurilor specifice filmului mut, pe când finalul, surprinzator, transfigureaza dintr-odata pantomima si stepul în dans popular românesc. În tot acest timp, umorul (de o rafinata calitate) devine tot mai molipsitor, potentând performantele interpretative ale actorilor, iar pe masura ce spectatorii sunt prinsi în joc, tinerii artisti stimulati de succesul de public- improvizeaza cu rafinata virtuozitate.
