Omoforuri. Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului

Într-o ediţie de foarte bună calitate, a apărut la Editura sibiană Agnos lucrarea unui tânăr colaborator al nostru, jurnalistul şi teologul Romeo Petraşciuc, intitulată sugestiv Omoforuri - Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului. Cuprinzând 20 de interviuri cu Arhierei ai Bisericii noastre despre Lucrarea Oastei Domnului, cartea propune tot atâtea puncte de vedere asupra unei realităţi misionare de care nimeni nu mai poate face abstracţie. Interesantă ne apare includerea în lucrarea aceasta a interviului fratelui Gheorghe Precupescu, „Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia” (pp. 9-28), un scurt credo misionar al unui om care s-a identificat, în multe rânduri, cu preţul libertăţii şi al vieţii chiar, cu mărturia acestei Lucrări duhovniceşti din sânul Bisericii noastre.

Citeste mai departe…

Pr. Cristinel Husarciuc (parohia Mihai Viteazu III Sibiu), pr. Vasile Dariciuc (insp. tineret Arhiepiscopia Sibiu) si pr. Constantin Oprea (realizator) la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 12.10.2008
(Duminica a XXI a dupa Rusalii).

Partea 1

Citeste mai departe…

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi
(14 octombrie)

Această floare aleasă a Bisericii este cunoscută mai cu seamă în Bisericile Ortodoxe Greacă, Română, Bulgară, Rusă şi Sârbă. În chip cu totul deosebit a devenit vestită şi sărbătorită în Moldova, unde de peste 350 de ani sălăşluiesc preacinstitele ei moaşte, izvor neîmpuţinat de întrarmare duhovnicească şi de tămăduire. Vasul cel de lut, în care a vegheat duhul ei, învrednicit de Atotştiutorul cu darul neputrezirii, a fost adăpostit şi cinstit, rând pe rând, de drepmăritorii creştini din Tracia, Bulgaria, Serbia, Constantinopol şi din Ţările Româneşti.

Potrivit cazaniei pentru ziua de 14 octombrie, din Cartea românească de învăţătură la duminecele de preste an şi la praznice împărăteşti şi la svinţi mari, care a fost cel dintâi cuvânt de învăţătură tipărit despre viaţa Cuvioasei Paraschiva, „această sfântă şi preacuvioasă fecioară Paraschiva era de moşie din Epivat, născută din părinţi credincioşi şi creştini buni”. Ea s-a născut în prima jumătate a sec al XI-lea. Sfânta avea şi un frate, pe care părinţii l-au trimis la carte. El însă s-a călugărit, luând numele de Eftimie, iar după un oarecare timp a fost ales episcop la Madita.

Citeste mai departe…

Cuvânt al ÎPS. Laurenţiu la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva

Poate să fie o Biserică Sfântă, poate să fie o Biserică laborator de sfinţenie dacă ea nu dă sfinţi? Dacă noi nu am avea mărturiile acestea că viaţa noastră se poate finaliza printr-un act de sfinţenie, că ostenelile pe care le facem noi, cu postul, cu rugăciunea, cu milostenia, cu iubirea de oameni au o împlinire în Dumnezeu, atunci la ce bune toată osteneala noastră şi harul lui Dumnezeu? Poate intra în Raiul lui Dumnezeu ceva necurat, sau spurcat? În nici un caz! Ca să putem ajunge în Rai, fiecare dintre noi trebuie să treacă prin treptele sfinţeniei. Şi sunt multe aceste trepte. Întâi sunt trepte de curăţire, de purificare. De fiecare dată când îngenunchem în faţa Sf. Altar, ne mărturisim păcatele noastre, trecem prin baia lacrimilor, prin baia curăţitoare. Depinde de noi cum ne mărturisim şi cum ne ţinem făgăduinţa pe care o facem în faţa lui Hristos, în Taina Spovedaniei. Luăm apoi Sfânta Împărtăşanie, care ne împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Am obţinut o altă treaptă, obţinem pe Hristos în noi. Depinde însă cât Îl ţinem. Dacă suntem într-o legătură permanentă cu Hristos, dacă vrem să fim ai lui Hristos, dacă vrem să ardem de dragostea lui Hristos şi faptele noastre încep să fie tot mai plăcute lui Dumnezeu, urcăm treptat spre căile sfinţeniei.

Citeste mai departe…

Rodirea întru răbdare
(Duminica a 21-a după Rusalii - Luca 8, 5-15)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Pe când răsună în Biserică pilda aceasta, ni se cere, de fapt, să luăm aminte la „ţarina” Duhului care suntem, la ceea ce ne cere Hristos Dumnezeu, întru rodire. La început de an şcolar sau universitar, de fiecare dată când e vorba despre învăţăcei şi învăţare, slujba rânduieşte în mijlocul ei - miez de duh - această Evanghelie a „Semănătorului” şi mereu se pune accentul pe cât de important este să preluăm cum se cade bobul de învăţătură divină care cade în pliurile sufletului nostru pentru a face roadă curată şi bună. Hristos Însuşi insistă asupra „inimii curate şi bune” pe care trebuie s-o avem pentru o rodire cu har (Luca 8, 15). Dar se uită, nu de puţine ori, cât de important este ca semănătorul-dascăl să se asemene lui Hristos, Semănătorul deplin. Să-i semene cât mai mult nu doar în aruncarea seminţei, ci şi în alegerea ei, păstrarea ei, „tratarea” ei împo­triva dăunătorilor. Pentru că cel care plugă­reşte în Hristos se aseamănă cu celălalt - poate şi cu tine - plugarul de ţărână. Trebuie să aleagă timpul semănatului, dulceaţa vântului şi mătasea de rază a soarelui fiindu-i, aliat iar frământarea celui dintâi şi aprinderea celei de-a doua, duşman lui şi rodului ce-l aşteaptă.

Citeste mai departe…

De ce nu canonizăm martirii anticomunişti?

Realizator: Rafael Udrişte
Director de imagine: Ion Cristodulo
Reportaj-documentar difuzat la TVR 1, SEMNE, 11.10.2008
Citeste mai departe…

Stramosii de IOAN ALEXANDRU

Pr. Gheorghe Mirel Span - despre răutatea lumii

Vă prezentăm un scurt fragment din emisiunea “Flori de pateric” de la TV Eveniment, Sibiu, din 05.10.2008. Invitat al emisiunii a fost Pr. Gheorghe Mirel Span preot paroh la parohia Strand II din Sibiu.
Citeste mai departe…

Laurentiu Dumitru - despre drumul spre credinţă

Vă prezentăm un scurt fragment cu teologul Laurentiu Dumitru, din emisiunea “Flori de pateric” de la TV Eveniment, Sibiu, din 05.10.2008.
Citeste mai departe…

Viaţa şi pătimirea Sfîntului Apostol Toma
(6 octombrie)

Sfîntul Apostol Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar cînd Domnul nostru Iisus Hristos era pe pămînt cu oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţînd popoarele şi tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui şi văzîndu-I minunile, s-a apropiat de El cu osîrdie şi umbla după El, nesăturîndu-se de cuvintele cele dulci şi de vederea preasfintei Sale feţe. Şi astfel s-a învrednicit a fi rînduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului pînă la mîntuitoarele Lui patimi. Iar după înviere, Sfîntul Toma, prin necredinţa sa, a sporit mai mult credinţa în Biserica lui Hristos. Căci atunci cînd ceilalţi ucenici ziceau: “Am văzut pe Domnul”, el nu voia să creadă, pînă ce singur nu a putut să-L vadă şi să-I pipăie rănile. Şi după opt zile, fiind ucenicii adunaţi şi Toma fiind împreună cu dînşii, arătîndu-se Domnul, i-a zis: “Adu-ţi degetul tău şi vezi mîinile Mele şi adu mîna ta şi o pune pe coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios”. Toma, văzînd şi pipăind coasta cea de viaţă dătătoare a lui Hristos, a zis: “Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu”. În acest chip s-a propovăduit învierea Domnului cu mai multă tărie, căci Mîntuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup cu care a pătimit pentru mîntuirea noastră, a înviat cu adevărat şi S-a arătat ucenicilor.

Citeste mai departe…