Priveghere la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

2:30 pm Pr. Constantin Necula, Predici                                                     

Priveghere la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

fragment din Privegheri - Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Sărbătoarea aceasta a Intrării Maicii Domnului în Biserică este Sărbătoarea intrării Catedralei în Biserică. Aţi văzut de câte ori se cântă Maicii Domnului că este „Biserică sfinţită, în care Duhul cel Sfânt Şi-a găsit sălaş”, că este „Chivotul cel de taină”, sau, după cum spune o cântare grecească, „Catapeteasmă în care s-a pictat mai întâi icoana lui Hristos”. Şi pe mine, ţin minte, m-a impresionat profund când Părintele Moldovan ne-a adus în faţă cântarea aceea: „Bucură-te, Catedrală, că astăzi în pântecele tău se hirotoneşte preot Iisus Hristos”. Iată, aşadar, importanţa nemăsurată a Maicii Domnului.

Ştiţi că de astăzi, conform rânduielii canonice, se pot cânta colinde fără nici un fel de împotriviri din partea nimănui. Şi m-am gândit ce răsturnare de logică face Biserica înaintea ochilor noştri! Ştiţi că, de obicei, băieţii când fac curte fetelor, mirii, când curtează miresele, le colindă. Mirele merge şi colindă mireasa. Dar ia uitaţi-vă voi atent că de astăzi începând, mireasa colindă Mirele. Biserica, mireasa lui Hristos, Îl colindă pe Mirele Hristos. Şi bucurie mare se va face, nu neapărat pentru că avem fond dogmatic în colinde sau pentru că este liturgic sau canonic să fie aşa. ci pentru că orice cântare adusă spre slava lui Dumnezeu, care poate ţine inima blândă şi curată şi sufletul înălţat, este bineprimită înaintea lui Dumnezeu. De ce vă spun toate acestea? Pentru că, din păcate, am început şi noi să cădem în ispita de a vedea în Biserică numai o instituţie. Adică e ca şi cum, dacă stau cu capul în uşa Bisericii, m-aş mântui. Sau, dacă nu ţin „sfintele parăstase” cu sute de „sfinte colive” şi binecuvântatele celelalte lucruri despre care noi zicem că aparţin tradiţiei Bisericii, toată lumea s-ar înfuria şi ar sări pe capul nostru. Cum îşi pune, în schimb, o fată batic pe cap, toată lumea o acuză de sinuzită! Cum poartă preotul reverenda, cum este socotit mult prea rigorist! Cum citeşte preotul rugăciunile de la Liturghie, cum auzi: Ăsta e eretic! Cum se întâmplă ceva, care ţine, de fapt, de canonul adevărat al Bisericii, imediat eşti situat în partea cealaltă a ei.

Ştiu că nu v-a picat prea bine ce v-am zis şi, de obicei, în predici nu se prea bagă astfel de elemente. Dar aş vrea totuşi să vă spun şi ce am văzut într-un film despre un spital.La un moment dat este adusă înjunghiată o prostituată şi pusă acolo, pe masa de operaţie. Şi când se apucă medicul tânăr să-i opereze tăietura din abdomen, ea îi spune: „Află că sunt bolnavă de SIDA”. Ăsta se înfioară, se tulbură, se îndepărtează şi începe să lucreze lângă medicul celălalt, unde mai era, într-adevăr, o victimă, dar care mai putea să reziste mult şi bine. Fata trăgea să moară. Apare un medic mai bătrân - întotdeauna bătrânii ar trebui să fie mai înţelepţi, şi-n cazul acesta a fost - şi se apucă foarte rapid s-o coasă, să lucreze la ea. Apoi îl întreabă pe tânăr ce s-a întâmplat şi, răspunzându-i-se că fata are SIDA, îi zice: „Va trebui să-mi aduci un argument foarte important şi foarte puternic ca să-ţi iert ceea ce ai făcut tu acum”. Şi continuă: „De azi începând, nu mai operezi niciodată. Ieşi afară din spital!”

S-a blocat săracul tânăr. Era cum suntem noi toţi, ăştia care dăm din coate să ne ajungem un pic. Tânăr şi orgolios. Normal. Rănit profund, i-a zis: „N-am nici un argument. Nu-mi închipui ce argument aş putea să aduc”.Fetei trebuia să i se facă operaţie în continuare. Este pregătită pentru operaţia respectivă şi apare tânărul medic, şi-şi cere iertare dinaintea ei: „Erai şi prostituată şi bolnavă de SIDA şi m-am temut să risc. Am stat în faţa a zeci de bolnavi de SIDA şi niciodată nu m-am gândit că s-ar putea să-mi facă rău. Dar pe tine te-am văzut prostituată şi m-am scârbit, m-am stricat. Te rog să mă ierţi… Am greşit profund”. Şi pleacă. Bătrânul vine în întâmpinarea lui şi-l întreabă: „Am auzit c-ai vorbit cu bolnava şi că ţi-ai cerut iertare. Aşa e?” „Da.” „Păi tu nu-ţi dai seama în ce poziţie ne pui pe noi, cei din spital, când se va vedea ce tâmpit de medic avem?!” La care tânărul răspunde: „Îmi dau seama, dar nu mă interesează”. „Cum adică? Nu te interesează în ce poziţie e pus spitalul?!” „Nu.” „Păi cum aşa? E o prostituată mai importantă decât instituţia noastră?” „Da.” „O femeie a trotuarului e mai importantă decât spitalul nostru, decât instituţia noastră?!” „Da.” „Bine, îmbracă-te şi hai să mergem la operaţie!…”

Să nu uitaţi, fraţilor, că aveţi de mântuit oameni. OAMENI! N-aveţi de mântuit nici speculaţii filosofice, nici speculaţii teologice, nici rigorisme, n-aş putea spune nici canoane, că poate mă întind prea mult, dar nici canoane! Voi veţi avea de mântuit cu canonul, cu rigorismul, cu ritualul - dar dat pe măsura fiecăruia în parte - oameni, chipul slavei lui Dumnezeu, măcar deşi rănit de păcate.

Dacă vreţi, astăzi, Maica Domnului intrând în Biserică, încălcând rigorismul, ne dovedeşte că există mântuire şi în afara îngustimilor noastre. Nu vă spun toate acestea ca, devenind preoţi, să împărtăşiţi pe toată lumea sau să spovediţi cum vă taie capul, ori să vă purtaţi cum vreţi. Ci ca să vă fac să pricepeţi că pastoraţia are şi partea aceasta de iconomie, de dragoste. Şi dacă nu veţi merge să vestiţi oamenilor un Dumnezeu al dragostei şi al iubirii, zadarnică este misiunea voastră! Nu vă minţiţi! Pe nimeni n-o să mântuiască sumedenia noastră de denumiri teologice, de psiho-teologie sau pseudo-teologie sau mai ştiu eu cum. Ci ne va întreba Hristos ce am făcut pentru ceilalţi. Şi Maica Domnului este - zic eu - astăzi, un îndemn ca să pricepem ce avem de făcut.

Aş vrea să mă mai opresc la un singur aspect al sărbătorii de astăzi. Vă vor ataca probabil sectarii, dacă veţi ieşi mâine pe stradă, şi vă vor întreba care este legătura dintre Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Sfânta Scriptură. Şi va trebui să găsiţi argumente scripturistice, din Biblie, ca să-i mulţumiţi.

Dar va trebui să priceapă, o dată pentru totdeauna, că noi nu facem din Sfânta Scriptură carte de filosofie, ca să vedem dacă Maica Domnului mai are sau nu mai are feciorie după naştere, precum nu facem din Sfânta Scriptură nici material de meditaţii transcendente sau de ezoterisme. Ci noi o iubim pe Maica Domnului! Şi când o iubeşti pe Maica Domnului nu-ţi mai trebuie nici un argument. Şi m-am gândit cum a ştiut Maica Domnului ce inimă a avut fiecare dintre noi, venind încoace, şi cât de mult ne-a ajutat în cântare şi în slujire, pentru că a văzut că n-am venit să ne dăm rotunzi, ci să-I cântăm lui Dumnezeu prin ea. Şi ea a mijlocit pentru noi.

Ţineţi minte că la Litie tot timpul ne rugăm să ni se înmulţească pâinile. Să ştiţi că la prima Litie pe care am slujit-o noi la Facultate, am avut numai jumătate de pâine. Astăzi deja avem patru. S-au înmulţit. Eram numai zece oameni atunci, iar acum suntem jumătate de capelă, semn că Maica Domnului este lesne mijlocitoare înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Mi-am mai adus aminte de ceva. Eram pe tren şi un sectar îmi reproşează: „Ce tot o cinstiţi atâta şi o mai măriţi pe femeia aceea?!” I-am spus: „Frate, lasă! Lasă!” Săracul… Să vă rugaţi pentru cei care nu cred în puterea Maicii Domnului şi în dragostea ei. Sunt nişte handicapaţi. Nu ştiu ce înseamnă. Dacă ei n-au avut bucuria de a o întâlni pe Maica Domnului, de unde să ştie?! Arătaţi-le că ea este cea care vine de fiecare dată în întâmpinarea noastră. Ea este cea care ne poartă sub Acoperământ. Poate v-a zis Părintele Bria că termenul corect nu este acoperământ, ci umbră, umbra Maicii Domnului.

Cei care aţi fost la Mănăstirea Bistriţa aţi văzut acolo, exact la intrare, o icoană deosebit de interesantă, unde Maica Domnului are sub Acoperământul ei într-o parte pe boierii şi voievozii neamului - în frunte cu „preşedintele ales al României” -, iar în partea cealaltă pe preoţi, în frunte cu arhiereii, semn că sub Acoperământul Maicii Domnului domneşte egalitatea. Pentru că ea ne iubeşte pe toţi la fel. Falsă este impresia celor care spun că în faţa lui Dumnezeu unii au prioritate. Nu este adevărat! Dumnezeu ne iubeşte pe toţi în mod egal. Noi nu suntem egali în iubirea noastră faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu să ne dăruiască putere să facem din Intrarea Maicii Domnului în Biserică o primă etapă de intrare a Maicii Domnului în templul slavei lui Dumnezeu, care este fiecare dintre noi.

Cei care vă mai îndoiţi că Maica Domnului vă poate da ajutor oricând, oriunde şi oricum, încercaţi s-o rugaţi, întrebând-o ce să faceţi ca să vă mântuiţi. Dacă vă uitaţi bine de tot la viaţa ei, veţi vedea că o să vă mântuiască ascultarea, smerenia, fecioria, rugăciunea, postul şi, mai cu seamă, intrarea în Biserică.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă aibă în pază! Amin.

Capela Facultăţii de Teologie - Sibiu, 1999

3 Raspunsuri

  1. Daniala Pali Says:

    Ar fi potrivite aceste cuvinte si pentru o predica spusa direct. Oamenii trebuie invatati cele bune sau dezvatati de obiceiurile rele. Multe obiceiuri rele ne fac viata grea!
    Sa traiti parinte si sa mai scrieti!

  2. admin Says:

    Predica a fost rostita la o priveghere in Capela Facultăţii de Teologie - Sibiu, 1999.

  3. Intrarea Maicii Domnului în Biserică « Tie, Doamne! Says:

    […] Blogul Editurii Agnos Share this:FacebookEmailPrintTwitterLike this:LikeBe the first to like this post. Categories: […]

Lasa un comentariu

Comentariul tau

Nota: Nu trimiteti comentariul de mai multe ori. Toate comentarile sunt moderate. Vor aparea dupa aprobarea administratorului.

Poti folosi si tagurile acestea: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>