Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul vor fi scoase spre închinare credincioşilor
La Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea vor fi scoase astăzi spre închinare moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, pe care Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte mâine.
Manastirea Bistrita din judetul Valcea a fost ctitorita de către boierii Craiovesti inainte de anul 1490. In anul 1497, marele ban Barbu a adus de la Constantinopol moastele Sf. Grigorie Decapolitul care se afla in partea stânga a sfântului altar, fiind aşezate intr-o racla din argint aurit ce a fost lucrata la Braşov, in 1656, si dăruita de Constantin Şerban Basarab, cel care a ridicat si Catedrala Mitropoliei din Bucuresti.
În această săptămână debutează la Alba Iulia ciclul Serilor duhovniceşti organizate de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia în colaborare cu Casa de Cultură a Sindicatelor. În acest post vor fi trei invitaţi care vor conferenţia: Maestru Dan Puric, cu tema: „Arta între ştiinţă şi credinţă”, Părintele Teofil Părăian despre „Calea fericirii” şi Părintele Prof. Vasile Mihoc, despre „Evangheliile Naşterii Domnului”.
Prima conferinţă va avea loc joi, 20 noiembrie 2008, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia,începând de la ora 18.00, şi-l are ca oaspete pe Maestru Dan Puric cu tema: Arta între ştiinţă şi credinţă”.
Părintele Teofil Părăian va conferenţia în data de 4 decembrie, iar Părintele Vasile Mihoc în data de 18 decembrie 2008.
A.S.C.O.R. Sibiu vă invită luni, 24 noiembrie, orele 18:30, în aula Facultatii de Teologie “Andrei Saguna” la conferinţa cu tema “ÎMPĂRTĂŞANIA CA ASCULTARE DUHOVNICEASCĂ“, susţinută de pr. prof. dr. Vasile Vlad, de la Facultatea de Teologie “Aurel Vlaicu” din Arad.
DOI DINTRE NOI, un spectacol de si cu Ana Pepine si Paul Cimpoieru, prezentat de compania “Passe-Partout - Dan Puric“, la sala Rapsodia.
Daca mergeti JOI, 20 NOIEMBRIE, orele 19:30, la “Doi dintre noi“, este aproape sigur ca o sa va placa, dar dupa ce iesiti din sala, va intrebati daca a fost teatru sau dans. Pentru ca este putin diferit chiar si de spectacolele cu care ne-au obisnuit cei din trupa “Passe Partout - Dan Puric“.
Spectacolul “Doi dintre NOI“, prezentat in limbajul teatral universal promovat in Romania de trupa “Passe-Partout Dan Puric“, prilejuieste desfasurarea unei sensibile demonstratii de miscare, sunet si imagine, in care gestul strict uman se imbina cu sensurile iubirii si cu istoria artelor si a muzicii pe un parcurs milenar, de la Vivaldi si Pieroo della Francesca pana la ritmurile cele mai noi.
Unicitatea acestui limbaj universal de comunicare teatrala este data de felul in care actorii alatura diferite forme de expresie scenica, de la pantomima clasica si comportamentala, tango, flamenco, balet, dans contemporan, pe care le folosesc pentru transmiterea unor idei, trairi si sentimente.
Un “love story” clasic, senzual, expresiv desfasurat pe durata parcursa de cand s-a descoperit dragostea si pana azi.
“Ana Pepine si Paul Cimpoieru au preluat mentalitatea mea si au reusit cu «Doi dintre noi» sa ma surprinda si pe mine. Prin imbinarea perfecta a teatrului-dans si a pantomimei, printr-un limbaj international, ei au indus spectatorului o stare de vis, ce nu poate fi definita, comparata sau catalogata. Acest efect il are teatrul fara vorbe, este ca o taina, fara de nume, pe care o descoperi si vrei sa o pastrezi” (Dan Puric)
Coregrafia: Lelia Marcu
Producator: Fundatia ART PRODUCTION
Relatii si rezervari bilete, zilnic intre orele 11-18 la telefon 021/315..89.80.
Danion Vasile si pr. Mihai-Andrei Aldea (parohia Cuviosul Daniil Sihastrul, Bucuresti) la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 16.11.2008, despre sfintii inchisorilor.
L-am cunoscut pe Părintele Miron Mihăilescu cu câteva luni înainte de plecarea sa la Domnul, în 1998. Ne-a primit, pe mine şi (pe atunci) viitorul meu soţ într-un apartament simplu, modest, cu o dragoste care mi-a rămas în suflet peste ani însoţită de un alt cuvânt: dumnezeiască. Am văzut mai târziu că aşa era în general perceput Părintele de către cei cu care intra în contact, spunându-se despre dânsul că „a avut râvna de a iubi cu iubirea lui Dumnezeu“. Plin de o grijă dumnezeiască faţă de fiecare suflet în parte, Părintele predicator, duhovnic şi pictor a slujit în ultimii săi 30 de ani Sf. Liturghie în fiecare zi şi a trăit el însuşi iubirea pe care o propovăduia celorlalţi. Părintele Miron a trăit iubirea desăvârşită în primul rând în căsnicie, şi spunea mereu că iubirea nu trebuie să rămână închisă în familie, ci trebuie să crească şi să se reverse asupra oamenilor.
Aproapele din departele meu (Duminica a 25-a după Rusalii - Luca X, 25-37)
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Am aflat în Rabindranath Tagore câteva rânduri care, numai cum Dumnezeu ştie, se potrivesc deplin parabolei pe care Mântuitorul, grăind-o „învăţătorului de lege” (Lc X, 25a) nouă ne-o spune. Spune Tagore: „Dormeam şi visam că viaţa nu e decât bucurie. M-am trezit şi-am văzut că viaţa nu-i decât slujire. Slujind, am înţeles că a sluji e cu adevărat bucurie”.
Cum de va fi înţeles omul acesta atât de adânc această trecere din dragostea vorbită, descântată şi aceea mărturisită prin taina faptelor? Pentru că Hristos, la vremea de acum, ca dintotdeauna, nu are nevoie de avocaţi, ci de mărturisitori. Nu de apărători „la bară”, ci de angajaţi în binevestirea dinaintea unei lumi care piere în propria-i angoasă, în propria-i, nenorocita-i dezbinare. „Samarineanul milostiv” a fost interpretat de multe ori şi în multe chipuri. De cele mai multe ori alegoric, Hristos Salvatorul, Care Se pleacă spre cei aflaţi la marginea căilor de acces între credinţă (Ierusalim) şi viaţa cotidiană (Ierihon), răniţi de tâlharii-diavoli, furăcioşii de viaţă şi duh. Hristos Consolatorul, Mângâietorul, Care-Şi întinge-n untdelemn divina-I mână, pentru ca, atingând rănile, ele să se transforme în semne ale biruirii morţii. Hristos Biruitorul, Care are unde să-Şi aşeze pe omul rănit şi, mai ales, are disponibilitate să plătească datoria până la înzdrăvenirea totală.