Priveghere la Sfântul Nicolae

fragment din Privegheri – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Am să încep cum am început şi anii trecuţi: este vremea la care altădată fiecare dintre noi ne pregăteam botinele pentru a ne primi darurile Sfântului Nicolae. Şi nu ştiam niciodată ce dar ne va dărui Sfântul Nicolae când vom creşte ceva mai mari şi-L vom afla pe Dumnezeu; Îl vom afla pe Dumnezeul nostru, Dumnezeul Slavei, Cel Care, şi prin Sfântul Nicolae, ni Se descoperă şi ni Se dăruieşte, şi, mai cu seamă, ne doreşte alături de El.

Vă spun ce v-am spus şi anul trecut, şi anume că multă vreme – cel puţin eu personal – L-am confundat pe Dumnezeu cu Sfântul Nicolae. Şi nu mi-e ruşine să recunosc că în faţa icoanei imense din catedrala episcopală a Braşovului, „Sfântul Nicolae”, în faţa icoanei aceleia mari, cu un sfânt minunat, luminat, şi cu mâinile înălţate a binecuvântare, care avea pe veşmintele lui prinşi nişte ochi de argint şi mâini de argint – semn că acolo se vindecaseră oameni de ochi, de dureri de mâini, de picioare sau de alte boli (păcat că nu putem să facem din argint şi suflete!…) – multă vreme am crezut, am avut certitudinea că aceea este icoana lui Dumnezeu, Cel Care toate le cuprinde şi le iartă, Care este bun, răbdător, milostiv şi, mai cu seamă, aşteptător în prag. Or, Sfântul Nicolae stătea în pragul catedralei din Şcheii Braşovului! După aceea, am descoperit că nu era el Dumnezeu, şi aproape am plâns. Pentru mine, şi acum, dacă închid ochii bine şi vreau să mă gândesc la un chip al lui Dumnezeu, o forma mentis – cum ar zice scolasticii -, chipul acesta al Sfântului Nicolae este chipul lui Dumnezeu. Aşa după cum chipul din icoana Mântuitorului este chipul icoanei Mântuitorului! Fără îndoială că icoana de aici a Maicii Domnului mă va marca şi pe lumea cealaltă. Mi-e teamă că am să tresar dacă cumva Maica Domnului nu va semăna cu Maica Domnului pe care o ştiu eu de aici, din Capelă.

Citeste mai departe…