Cuvântul Inaltpreasfinţiei Sale Dr. Laurenţiu Streza, rostit în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia cu prilejul săvârşirii Sfintei Liturghii, la 1 decembrie 2008

Iubiţi credincioşi,

Ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu să fim astăzi împreună în această zi măreaţă pentru întreaga noastră ţară şi să serbăm cea de-a 90-a aniversare a unirii celor trei provincii româneşti, zi care a devenit zi emblematică pentru ţara noastră, zii naţională.

În primul rând ea este ziua identităţii noastre. Dumnezeu când ne-a creat pe noi, ne-a creat ca persoane după chipul lui Dumnezeu care este un Dumnezeu personal, Dumnezeu Unul în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu ne-a creat ca nişte anonimi ci coroana creaturii a avut un nume şi-o identitate de creatură a lui Dumnezeu.

Observăm de asemenea că la întemeierea Bisericii la Cincizecime erau strânse acolo popoare şi naţiuni nu nişte anonimi adunaţi împreună pentru ca să formeze ceva fără identitate de aceea Dumnezeu a binecuvântat popoarele, Dumnezeu binecuvântează naţiunile, Dumnezeu ne cheamă să ne respectăm identitatea pe care El ne-a oferit-o ca dar de sus, ca dar ceresc şi atunci când noi ne numim români ne exprimăm identitatea noastră faţă de ţara în care Dumnezeu a rânduit să ne aşteptăm dar adăugăm totdeauna şi calitatea aceasta de creştin pentru că poporul nostru s-a născut creştin, n-a fost încreştinat din popor păgân, târziu în istorie, ci de la apostoli Cuvântul lui Dumnezeu a venit tocmai prin sfântul pe care l-am prăznuit, el Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat cel care a devenit ocrotitorul nostru al românilor. În al doilea rând identitatea aceasta este întărită de unitatea pe care noi trebuie s-o manifestăm în cadrul acestui aşezământ pământesc, lăsat de Dumnezeu să trăim pe care noi o numim ţara. Aşa a rânduit Dumnezeu ca, după evenimentul pe care noi îl serbăm astăzi, 1 Decembrie 1918, să se realizeze unitatea deplină a provinciilor româneşti.

După ce Basarabia şi Bucovina s-a unit cu Ţara Românească, a venit rândul Transilvaniei să se unească cu patria mamă şi să formeze un tot unitar. De aceea, iată, că principalele aşezăminte spirituale ale noastre, catedralele Ardealului, toate au primit ca hram „Sf. Treime”. Nu întâmplător. Iată şi Catedrala aceasta unde noi ne amintim şi trăim momentele acestea de bucurie, provocate de Ziua Naţională, are ca ocrotitor Sf. Treime. Şi Catedrala din Sibiu are ca ocrotitor Sf. Treime pentru că s-a unit trei provincii mari ca să formeze o ţară puternică şi binecuvântată de Dumnezeu. Iată de ce noi credincioşii Bisericii ne-am pregătit şi-am început sărbătoarea aceasta cu praznicul de ieri, praznic care a devenit şi sărbătoare naţională, ziua Sf. Andrei. Pentru că suntem creştini şi vrem să-i aducem lui Dumnezeu preamărire şi mulţumire pentru toate darurile de care ne-a învrednicit pe noi şi pentru încercări şi pentru realizări dar mai ales să-i cerem ajutor pentru viitorul nostru.

Ieri de exemplu am început pregătirea aceasta cu o slujire la cel mai înalt nivel fiind aici prezent Întâistătătorul Bisericii noastre, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel cu un sobor mare de ierarhi. Am venit să începem sărbătoarea aceasta. Am venit să aducem în acelaşi timp preţuire ierarhului locului, Înalt Prea Sfinţitului Andrei care-i poartă numele Sfântului Apostol. Dar am venit să pregătim sărbătoarea de astăzi şi iată şi astăzi începem ceremoniile acestea prin cea mai frumoasă manifestare a comemorării noastre care este Sf. Liturghie. Nu putem să începem o bucurie fără să-i aducem lui Dumnezeu slavă şi mulţumire.

Vom face la ora 12,00 un Te-Deum şi se face în toată ţara, slujba de mulţumire dar prin excelenţă slujba de mulţumire este Liturghia. Pentru că în cadrul Liturghiei nu aducem o mulţumire a noastră personală. Dragostea noastră cât ar fi ea de mare este slabă şi neputincioasă. Dragostea lui Dumnezeu este copleşitoare. În cadrul Liturghiei Hristos primeşte ofranda fiecăruia dintre noi şi o face, şi-o asumă şi-apoi o oferă Tatălui. Deci, cel care săvârşeşte Sf. Liturghie este însuşi Hristos. Noi suntem cei prin care se realizează minunea aceasta, taina aceasta. Este un schimb între dragostea pe care o transmitem noi lui Hristos şi darul pe care El ni-l revarsă asupra noastră prin Sf. Împărtăşanie. Noi, în cadrul Liturghiei devenim una într-o unitate deplină reconstituind Trupul tainic al Domnului. Noi când ne împărtăşim fiecare în parte îl luăm pe Hristos, fiecare devenim purtători de Hristos dacă e acelaşi Hristos în noi toţi, noi suntem într-o unitate deplină. Este tocmai chipul, modelul desăvârşit de unitate la care suntem chemaţi cu atât mai mult în zilele acestea mari festive cum este şi Ziua Naţională.

Astăzi Prea fericitul Părinte Patriarh Daniel a rânduit ca Liturghia să fie de trei ierarhi, simbolic de trei mitropoliţi de Înalt Prea Sfinţitul Teofan al Moldovei, de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Irineu al Olteniei şi de smerenia noastră, Mitropolit al Ardealului, pentru ca să simbolizăm unitatea de credinţă şi de rugăciune dar şi de speranţă a ţării întregi. Este adevărat că după 90 de ani nu mai vorbim de separare ci vorbim totdeauna de unitate şi totuşi avem nevoie de mai multă unitate.

Aş vrea să vă pun la suflet şi cuvântul Evangheliei pe care l-am ascultat acum câteva momente. Nimic nu este întâmplător, totul este rânduit de Dumnezeu. Ne aflăm în perioada postului şi chemarea cea mai importantă a noastră, a lui Dumnezeu faţă de noi este de a lăsa grijile lumeşti departe şi de a ne pregăti de întâlnirea cu pruncul care vine să se nască în ieslea Betleemului pentru mântuirea noastră. De aceea două duminici ne-a oferit două pilde în care putem vedea ce însemnează bogăţia pe care Dumnezeu ne-o lasă în dar şi cât de greu sau ce mare este povara lipii de cele pământeşti. Bogatul cel căruia i-a rodit ţarina n-a fost în stare să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru prisosinţa bunătăţilor lăsate lui, să împartă măcar din ceea ce n-avea unde să pună ci şi-a zis în nebunia lui. Iată ce voi face, voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi zice sufletului meu: suflete ai multe bogăţii, mănâncă, bea şi te veseleşte. Şi tocmai în noaptea a auzit sentinţa dumnezeiască: om nebun, ţi se va lua sufletul tău în noaptea aceasta ce vei face cu tot ce ai adunat tu ?

Ieri am auzit altă pildă când un tânăr bogat care îndeplinea poruncile însă purta o povară foarte grea pentru el. S-a apropiat de Mântuitorul şi-a cerut viaţa veşnică. După ce s-a declarat ca îndeplinător al poruncilor, Mântuitorul i-a spus, mai ai ceva, îţi mai lipseşte ceva dacă vrei să fii desăvârşit: vinde tot ce ai, împarte săracilor, vino şi-mi urmează mie şi vei avea comoară în ceruri. N-a putut să suporte chemarea aceasta pentru că îl atrăgea prea mult bogăţiile. De aceea Evanghelia de astăzi este legată direct de modul acesta în care noi suntem chemaţi să administrăm bunurile pe care Dumnezeu ni le rânduieşte. De aceea Evanghelia de la Luca ne pune în faţa ochilor minţii noastre cuvântul pe care l-a rostit Mântuitorul Iisus Hristos prin două pilde: de ce vă îngrijoraţi atât de mult de cele pământeşti. Priviţi la păsările cerului, ele nu muncesc, nu ară nu seamănă şi totuşi Dumnezeu are grijă de ele. Priviţi apoi la crinii câmpului, frumuseţea aceasta pe care a lăsat-o Dumnezeu pentru noi. De ce vă îngrijoraţi atât de mult de cele materiale pentru că nu sunteţi în stare nici măcar să adăugaţi la statura voastră măcar un cot sau la zilele voastre măcar o clipă. Iată o declaraţie prin care noi înţelegem că suntem în mâna lui Dumnezeu, suntem creatura lui Dumnezeu, suntem chemaţi să ne câştigăm nu numai viaţa aceasta prin muncă şi osteneală care este şi ea binecuvântată dar să ne câştigăm viaţa de dincolo. Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă.

Când ne rugăm să ne rugăm totdeauna : dă-ne Doamne mântuirea sufletului, sănătatea trupului pentru ca să ne putem câştiga mântuirea sufletului, dă-ne Doamne apoi şi bunătăţile acestea lumeşti să putem înmulţi binele în lumea aceasta, dă-ne Doamne dragostea de a fi împreună dar nu atâta dragoste spre cele pieritoare, ci spre cele veşnice, o dragoste care vine de la tine să fim într-adevăr următorii Tăi după chipul Tău ajungând la asemănarea cu Tine prin ajutorul harului dumnezeiesc.

Iată iubiţi credincioşi mesajul acestei zile de sărbătoare transmis de cuvântul lui Dumnezeu prin Sf. Evanghelie.

Vrem în încheiere să aducem mulţumire din tot sufletul Prea Fericitului nostru Patriarh că a venit la noi în Ardeal. A venit cu toată dragostea este prima dată când vine ca Întâistătător al Bisericii noastre, a venit să se bucure cu noi de Ziua Naţională, a venit să transmită nu numai ardelenilor binecuvântarea sa ci tuturor credincioşilor Biserici noastre, să ne arătăm că suntem români dar suntem şi creştini adevăraţi, iubitori de Hristos dar şi iubitori de patrie nu cu patimă ci cu putere, cu statornice, cu dragoste pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o, dragoste care încape, în care încap toţi cei care stau împrejurul nostru pentru ca să fim un popor plăcut lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ne binecuvânteze şi ziua aceasta de sărbătoare să nu fie numai o zi de bucurie ci să fie şi o zi de speranţă, să cerem de la Dumnezeu ajutor şi putere pentru ca într-adevăr să fim recunoscuţi în demnitatea pe care o avem în ţara noastră să fie în continuare binecuvântată de El.

† Laurenţiu,

Mitropolitul Ardealului