„Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”
(Duminica după Botezul Domnului, Matei 4, 12-17)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Trecut-au sărbătorile. Se-aude încă în cupola de cer a Ţării glasul de colind pe care ne urcă Neamul spre Altarul cel nevăzut al Împărăţiei. A fost Naşterea. A fost Tăierea Împrejur. A fost şi Botezul cel teofanic, arătân-du-ni-L pe Hristos, în Duhul Sfânt, Fiu iubit, întru Care Tatăl a binevoit. Au trecut sărbă­torile, dar Sărbătoarea ne stă mereu înainte. Căci ce alt­ceva este Biserica, dacă nu o trecere din sărbătoare în sărbătoare, din slava unei sărbători în slava altei sărbă­tori, până în ziua în care ne este dat să ne împărtăşim „mai cu adevă­rat” de slava cea veşnică? Cu aspra condiţie ca din Sărbătoare să nu facem sărbătorire, diminuând bu­curia slujirii lui Dumne­zeu cu slujirea pân­tecului sau a altor patimi, atât de exacer­bate de conştiinţa modernă a săr­bătorii.

Nouă să nu ne fie altfel a ne lăuda decât în plinirea purtării cu creş­tinească demnitate - cu duh şi smerenie - a crucii de har şi de lumină ce ne este Sărbătoarea cu Hristos.

Citeste mai departe…