Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!
(Duminica a 29-a după Rusalii, Luca 17, 12-19)

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Iată-ne reaşezaţi, prin ordinea Duminicilor, în aşteptarea Paştelui. Să nu vă pară lucru greu de înţeles, priviţi în calendare şi veţi vedea că, deja, trecând o aşteptare împlinită - aceea legată de Praznicul Naşterii şi Teofaniei de la Iordan - Biserica se re-tensionează, se re-aşează în ceea ce un teolog modern numea: „tensiunea între deja şi nu încă” (Olivier Clément). Pe cale o întâlnire cu leproşi.

Era ceva spectaculos într-o astfel de întâlnire? Fără îndoială că da. Într-un fel se întâlnea moartea cu Viaţa, miasma iadului cu mireasma Raiului, boala cu Me-dicul şi medicamentul (căci până astăzi Euharistiei i se mai spune „phärmakôn” / adică şi medic şi medicament, Biserica vădindu-se astfel a fi o farmacie de leacuri pentru Veşnicie!). Şi nu era ceva plăcut pentru cineva să fie întâmpinat de un astfel de bolnav. Dacă citiţi cu atenţie cărţile lui Moise, vedea-veţi câte lucruri trebuia împlinite pentru ca o comunitate să se reaşeze în sfinţenie, după ce era „spurcată” de un astfel de caz (Levitic 13, 2 ş. u.).

Citeste mai departe…