În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare

Marturisitori Fara comentarii

Un an de la trecerea la Domnul a Părintelui Atanasie

În viaţă, sunt lucruri esenţiale, importante şi secundare.
Esenţial este să crezi în Dumnezeu… La greci, în cetatea antică, cine nu credea în zei era socotit ciuma cetăţii!
Importantă este profesia… Dar şi viaţa de familie… Pentru că poţi să fii profesionist oricât de bine realizat…, dacă n-ai realizat şi viaţa de familie…, îţi dă peste aripi, ţi le frânge şi nu mai poţi să zbori…
Şi secundar este tot ce ţine de biologic: ne reproducem, ne nutrim, ne îmbrăcăm, ne distrăm… şi mai ştiu eu ce facem…
Şi, din nefericire, oamenii trăiesc in secundar. În orice moment si în orice loc, la colţ de stradă, în tren, în tramvai… o să sesizaţi că oamenii trăiesc în secundar…. Sport, politică, femei, alcool…”
“Cu ce valori operezi, asa rezultate obţii…
Cine urăşte, are parte de ură. Cine cleveteşte, va fi clevetit. Demnitatea provoacă demnitate, omenia – omenie, bunătatea – bunătate, curajul – curaj.
Cu ce valori operezi, aşa rezultate obţii… Şi oamenii nu operează cu valori frumoase…”

Citeste mai departe…

Pomenirea sfinţilor Casian Romanul şi Gherman.

Sfinti Romani, Sinaxar 2 Comentarii

Pomenirea sfinţilor Casian Romanul şi Gherman.
(29 februarie)

Vezi viaţa lor aici:

Povestea zilei, 27.02.2009 – Vedenia unui saracin

Povestea zilei Fara comentarii

Vedenia unui saracin (inalt functionar de stat al Siriei)

Emirul Siriei a trimis candva pe nepotul sau in Diospol cu oarecare treburi. In acest oras nepotul emirului a intalnit o minunata biserica a Sfantului Gheorghe. Imediat a poruncit servitorilor lui sa-i puna lucrurile in altarul bisericii unde s-a instalat si el. Dupa aceea a dat porunca sa bage in biserica si cele 12 camile ale lui cu toate rugamintile si protestele preotilor. Insa imediat ce acele animale au intrat in biserica, au cazut fara suflare la pamant, in timp ce nepotul emirului a ramas sa admire puterea Sfantului Gheorghe.
Ziua urmatoare, pe cand preotul savarsea Sfanta Liturghie, saracinul urmarea din pridvor. Atunci iubitorul de oameni i-a deschis ochii sufletului si ce vede? Pe preotul care taia un copil si varsa sangele in Sfantul Potir, iar trupul lui i-L taia in bucatele si-L aseza pe Sfantul Disc. Cand s-a terminat Sfanta Euharistie, saracinul urmarea nedumerit cum preotul dadea poporului trupul si sangele copilului.
Dupa Sfanta Liturghie a luat preotul cele mai bune prescuri si le-a dat saracinului.
– Ce sunt acestea? a intrebat acela.
– Acestea, stapanul meu, sunt paini care le ofera credinciosii nostri. Cu acestea facem Sfanta Liturghie in biserica noastra.
– Din acestea ai luat si ai folosit astazi? intreba furios acela. Nu te-am vazut eu cum ai omorat copilul si ai dat carnea si sangele poporului? Crezi ca toate acestea nu le-am vazut? Criminalule!
Preotul s-a speriat, a slavit pe Dumnezeu si a zis:
– Cred, stapane, ca Dumnezeu te-a invrednicit sa vezi aceasta minunata taina. Acest lucru nu m-am invrednicit niciodata sa-L vad, ci am vazut mereu paine si vin. Noi credem ca painea si vinul care le oferim la Sfanta Liturghie, sunt trupul si sangele lui Hristos. Dar acest lucru minunat, nu-l vede oricine.
Ascultand explicatia, saracinul s-a minunat si s-a hotarat sa devina crestin, botezandu-se si mergand in Sinai unde s-a facut calugar, iar mai tarziu a pecetluit credinta sa ortodoxa cu martiriu.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

A aparut numarul 2 al revistei Presa Ortodoxa

Anunturi Fara comentarii


v11-fata-12

A aparut de sub tipar numarul 2, pe februarie 2009, al revistei Presa Ortodoxa. Un numar dedicat durerilor care framanta, acum, mica turma a lui Hristos, necazurilor de tot felul ce se abat asupra noastra: legi impotriva populatiei, impotriva educatiei, erezii dezgropate si adaptate noilor imprejurari, si, ca sa se inchida cercul libertatii omenesti, noul sistem de identificare a persoanei bazat de cipul RFID.

Cuprinsul numarului 2 al Presei Ortodoxe:

Editorial:

Valeriu Gafencu: Scrisoare din temnita despre Hristos, Viata Vesnica: una din cele mai profunde scrisori ale Sf. Valeriu, in care isi descrie pocainta adanca si roadele sale, viata cea noua in Hristos

Cu durere si dragoste pentru poporul roman: o dureroasa invocare a ratacirilor poporului roman si a consecintei “libertatii” patimilor – tirania ce se prefigureaza

Citeste mai departe…

Povestea zilei, 26.02.2009 – Paznici ceresti

Povestea zilei 1 Comentariu

Paznici ceresti

Luminatorul Ortodoxiei, Sfantul Ioan Gura de Aur (sec. IV), cu harul sau inaintevazator, a vazut de multe ori pe sfintii ingeri cum pazeau si supravegheau biserica, chiar si in timpul jertfei celei fara de sange.
“Cand incepe parintele proscomidia”, a povestit sfantul prietenilor sai duhovnicesti, “coboara” imediat puteri ceresti cu vesminte stralucitoare si minunate. Descult, cu chip plecat, inconjoara Sfantul Jertfelnic si stau acolo linistiti si tacuti pana la sfarsitul Sfintei Liturghii”.
Dupa aceea se imprastie in toata biserica, ajuta parintele care imparte Sfanta Impartasanie poporului si-i intaresc in credinta.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

Postul, stare fireasca

Flori de pateric, Video Fara comentarii

Pr. prof. univ. dr. Vasile Grajdian (Facultatea de Teologie Sibiu) la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 22 februarie, 2009 (infricosata judecata).

Sfântul închisorilor

Recenzii, Stelian Gombos Fara comentarii

„Sfântul închisorilor – Mărturii despre Valeriu Gafencu,
adunate şi adnotate de monahul Moise”,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, 336 pagini.

Recenzie de Stelian Gomboş

Cartea aceasta ne oferă nouă, celor obişnuiţi cu o viaţă comodă, prilejul de a medita la jertfă, la suferinţă şi la cruce. Şi asta pentru că nimic nu se poate realiza fără efort, fără jertfă. Tendinţa, tentaţia şi ispita omului contemporan, spune Sfântul Paisie Aghioritul, este de a dobândi totul fără jertfă, aşa încât şi noi creştinii, am dori să ne mântuim fără să ne nevoim, ceea ce este, de fapt, imposibil. Aşa stând lucrurile, cartea de faţă este un memento, o aducere aminte a vremurilor extraordinare şi teribile în care cei ce au vrut să se mântuie au avut foarte mult de suferit, adică atunci când statul român, comunist şi ateu, foloindu-se de instituţii diabolice şi draconice precum securitatea şi închisoarea, i-a chinuit pe cei mai buni creştini, aflaţi atunci printre noi; căci „comunismul a umplut cerul de Sfinţi – zice Părintele Arsenie Papacioc. De aceea, dacă ar fi să cunoască cineva pe toţi din neamul nostru care au trecut pragul sfinţeniei în prigoana comunistă, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII – lea de sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei: „dară şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi., dară nu s-au căutat!”…

Lucrarea aceasta, cu adevărat mărturisitoare şi folositoare, apărută cu binecuvântarea părintească, duhovnicească şi responsabilă a Înaltpreasfinţitului Andrei – Arhiepiscopul Alba Iuliei – care are „Aiudul aproape, cu teribila-i închisoare şi cu monumentul dedicat celor ce au pătimit”, a fost îngrijită şi redactată de către Părintele Moise Morgovan de la Mănăstirea Oaşa – Alba, care are o mare evlavie faţă de cei ce au suferit în temniţele comuniste, mărturisindu-l pe Hristos. Potrivit Cuvântului Înainte, intitulat „Ne lăudăm şi în suferinţe” – semnat de către acelaşi distins ierarh şi slujitor al Bisericii: „Această evlavie, secondată de râvna cercetării, l-a determinat să bată ţara în lung şi în lat pentru a strânge documente şi mărturii de la oamenii care au trecut prin iadul încarcerării şi încă mai trăiesc, alcătuind lucrarea de faţă şi alta care va urma, oferindu-ne nouă posibilitatea de a afla lucruri cutremurătoare dintr-o perioadă tristă prin care a trecut România”.

Citeste mai departe…

Povestea zilei, 25.02.2009 – Preotul betivan

Povestea zilei Fara comentarii

Preotul betivan

Traieste inca episcopul care a povestit aceasta intamplare. Este una adevarata si are un inteles profund intrucat se refera la rugaciunea celor vii pentru cei morti. Aceste rugaciuni sunt intotdeauna ascultate, dar mai mult, in timpul Sfintei Liturghii.
Episcopul pe care l-am amintit avea in eparhia lui un preot si anume preotul Ioan, evlavios si de toti iubit. Desigur, cateodata, la Sfintele Daruri, intarzia pentru ca avea multe nume de pomenit.
Avea insa o mare slabiciune, ii placea vinul. Cat era de bun in misiunea lui, atat de mult ii placea vinul.
Multi ii spuneau ca ar trebui sa renunte la acest viciu atat de nefolositor unui slujitor al lui Dumnezeu. intelegea chiar el, plangea, a incercat de cateva ori, dar la cateva zile incepea iar sa bea.
Intr-o zi, cand a cazut in slabiciunea lui si cum era mahmur a zis “binecuvantata” si a inceput Sfanta Liturghie. La un moment-dat s-a impiedicat in Sfantul Altar si i-au cazut din maini Sfintele Daruri.
A inghetat de frica. A cazut jos plangand si a inceput sa stranga cu limba trupul si sangele Domnului. A simtit cum vinovatia il sugruma pentru ca era mahmur.

S-a dus la episcop si a marturisit ingrozitorul pacat. Acela, a doua zi, dupa multa gandire a stat la birou si a luat stiloul. Trebuia sa porneasca actiunea de caterisire a preotului Ioan, insa…
In momentul cand mana episcopului era deasupra hartiei, a vazut deodata ca intr-un vis mii de oameni iesind din peretele camerei. Aveau ochii indurerati si treceau prin fata lui, strigand:
– Nu, preasfintite!, nu pedepsi pe parinte, nu-l caterisi, iarta-l!
Treceau prin fata lui multimi nenumarate, barbati, femei, copii, bogati sau saraci, o adevarata armata de suflete. Si toti strigau si-l rugau indelung.
– Nu, preasfintite, nu face asta, nu izgoni pe parintele nostru! El ne pomeneste si ne ajuta la fiecare Sfanta Liturghie, ii este mila de noi, e prietenul nostru. Nu-l caterisi. Nu, nu, nu… A tinut destul timp aceasta vedenie. Episcopul, uimit, urmarea aceasta mare de oameni cum statea si implora pentru preotul betiv. A inteles ca erau sufletele mortilor care-i pomenea preotul Ioan cand facea Sfanta Liturghie. Si aceasta pomenire ii alina mult, cum apa linisteste pe cel insetat. Uite “dovada”, a gandit “cum rugaciunile noastre alina sufletele mortilor”. Dupa aceea a trimis si a chemat pe preot.
– Ia spune-mi, preote Ioane, pomeneste multe nume la Sfintele Daruri, cand faci liturghie?
– Sute preasfintite! Nu le-am numarat.
– De ce faci asta si intarzii Sfanta Liturghie?, l-a certat episcopul.
– Imi pare rau pentru morti pentru ca nu au ajutor de la altcineva, ci doar din partea rugaciunilor Bisericii. De aceea rog pe Inaltul sa ii odihneasca. Am o carte si scriu in ea toate numele care mi se dau pentru pomenire. Aceasta datorie am primit-o de la tatal meu care era si el preot.
– Bine faci! a fost de acord episcopul. Sufletele au nevoie de asta, continua sa savarsesti aceasta datorie, insa fii atent sa nu te imbeti iar, de astazi nu vei mai pune in gura ta vin. Acesta e canonul pe care ti-l dau. Esti iertat.
Intr-adevar, parintele Ioan s-a eliberat in totalitate de patima bauturii. Numai ca sta la proscomidie inca mult timp pomenind numele adormitilor.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

Despre Omul Frumos la Libraria “M. Sadoveanu”

Anunturi, Dan Puric 2 Comentarii

Volumul “Despre Omul Frumos” va fi lansat Luni, 2 Martie 2009, orele 17:00 la Libraria “M. Sadoveanu” din Bd. Magheru in prezenta Domnului DAN CEACHIR si a Domnului Prof. univ. dr. GHEORGHE CEAUSU.
Cartea este o dezvaluire diafana a identitatii asumate, o noua pasire, transparenta, sigura, inspre inima memoriei.

Dan Puric urmeaza, si ne indruma sa ascultam, in spatiile pline de finete ale acestui volum, mai ales, pulsul amintirilor de nesters ale inimii, pentru a descoperi cararile vietii invesnicite ale Omului Frumos.
Nelipsita de incizii atitudinale, Despre Omul Frumos, nu este atat o carte de idei, cat mai degraba una a atmosferei radioase, a adierii de vant subtire, purtator de buna mireasma.

“A te re-imprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieteni cu tine insuti. Niciodata ca acum omul n-a fost mai despartit de sine. Mai neatent cu sinele sau si, paradoxal, atat de atent cu ego-ul sau. Intre un narcisism biologic si o deprimare sufleteasca este asezata cusca in care se zbate omul de azi. (…)
Prin aceasta re-imprietenire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altfel pe tine insuti si vei gandi si altfel despre tine; se va-ntampla in felul acesta o restaurare ontologica si, de ce nu, o vindecare.
Dan Puric

Autorul va oferi publicului prezent la eveniment, o sesiune de autografe.

of_mic.jpg

Puterea neinvinsa

Povestea zilei Fara comentarii

Puterea neinvinsa

Mitropolitul Hrisostom Delianopolos (+ 1985) savarsea stagiul militar ca preot in Albania, in timpul razboiului greco-italian in anii ’40.
Relatarile care urmeaza sunt luate din jurnalul sau si din povestirile sale.
Demonstreaza cum Sfanta Liturghie era pe campul de lupta un scut pentru luptatorii greci.

…. 9 martie 1940. Duminica. “Duminica Ortodoxiei si a celor 40 de Sfinti”.

Pe campul de lupta, in Albania, este prezent Mussolini si conduce personal renumita actiune.
Simt o imbratisare spirituala amestecata cu o acuta nervozitate. Pe cand ne pregateam de dimineata sa facem Sfanta Liturghie, in casa unde locuiam, deodata artileria inamica a inceput sa atace.
– Parintele, imi spune comandantul, cum sa facem azi Sfanta Liturghie?
– Exact astazi e necesar sa facem Sfanta Liturghie, ca sa intram sub protectia lui Dumnezeu, am raspuns eu.
Comandantul a acceptat si astfel am gustat Sfanta Euharistie impreuna cu un sublim cor de soldati, in timp ce imprejurarile s-au transformat intr-un iad de foc.
in aceasta Liturghie am trait minunata prezenta a lui Hristos: de doua ori obuzele artileriei inamice au sters peretii casei noastre, cazand in gradina alaturata si s-au infipt in pamant fara sa explodeze. Daca ar fi explodat, toti cei din casa am fi fost omorati… In aceasta zi s-au impartasit loctiitorul, locotenentul si multi soldati.
Terminandu-se Sfanta Liturghie, un fapt ingrozitor ne-a dat o lectie. Cativa soldati, in loc sa vina la Sfanta Liturghie, au preferat sa se adaposteasca intr-un beci. Si pe cand toate imprejurimile erau presarate cu obuze, unul din acestea a omorat trei soldati si a ranit pe alti trei care se gaseau in beci. Unul dintre ei a fost decapitat…
Duminica, 3 martie 1941, am pornit foarte de dimineata catre primul regiment unde am savarsit Sfanta Liturghie si am predicat. S-au impartasit in jur de 500 soldati. Mana mea a amortit si ma durea ingrozitor din cauza greutatii Sfantului Potir.
Altadata am fost nevoit sa fac Sfanta Liturghie in genunchi intr-un cort, deoarece afara era o ploaie torentiala. Soldatii au asistat la Sfanta Liturghie in ploaie iar la sfarsit s-au impartasit cu Sfintele Taine.
Ce priveliste emotionanta! În muntii vitregi, in ploaia torentiala, soldatii se rugau si se uneau cu Hristos.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

« Precedenta