Povestea zilei 10.02.2009

Danion Vasile, Povestea zilei Fara comentarii

La parintele Ilarion a venit un om care facea spiritism:
– Parinte, cineva mi-a spus ca spiritismul este de la draci. Asa este sau nu este asa?
– De ce ma întrebi, frate?
– Va întreb, parinte, ca multe lucruri duhovnicesti mi-au spus duhurile, si nu pot sa cred ca toate sunt de la diavol. Mi-au spus sa ma rog, sa postesc, sa merg la biserica…
– Tocmai de aceea ti-au spus asta, ca sa crezi ca sunt aratari dumnezeiesti. Multi dintre cei care au astfel de vedenii sunt convinsi ca prin ele le vorbeste Dumnezeu. Ei merg la biserica, se roaga si postesc, fara ca pentru asta sa aiba plata. Ei sunt convinsi ca învatatura lor e mai înalta decât cea a Bisericii, si primesc din cuvintele preotilor numai ce le convine. Dumnezeu nu vorbeste în contradictoriu: nu poate spune prin Biserica una si prin spirite alta. Nu exista doua adevaruri. Chiar daca spiritele îti spun si lucruri adevarate, fac asta pentru a te însela mai usor. Dar nu te lasa pacalit de vicleniile lor.
Omul a plecat de la biserica înteleptit. Cuvintele parintelui, desi erau simple, îl lamurisera. În timp ce îl asculta pe parinte, simtea ca vorbele acestuia sunt adevarate. De atunci a parasit pentru totdeauna practicile spiritiste.

Oarecari frati s-au dus la avva Antonie ca sa-i vesteasca lui nalucirile pe care le vedeau si sa se învete de la dânsul de sunt adevarate sau de la draci. Si aveau ei un magar care a murit pe cale. Deci, dupa ce au venit la batrânul, apucând el mai înainte, le-a zis lor: „Cum a murit magarul pe cale?”.
Au zis lui: „De unde stii, avvo?”. Iar el le-a zis lor: „Dracii mi-au aratat”. Si ei i-au zis: „Noi pentru aceasta am venit, ca sa te întrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate. Nu cumva ne înselam?”. Si i-a încredintat pe ei batrânul, din pilda magarului, ca de la draci sunt.

(Danion Vasile, “Patericul mirenilor”, cap. “Despre vedenii”, 181)

De când mi-e frică de Dumnezeu, nu-mi mai este frică de nimic.

Articole 1 Comentariu

10 februarie – 90 de ani de viaţă ai părintelui Justin Pârvu

(din care 72 de călugărie,  16 ani de temniţă grea prin închisorile comuniste… )
La mulţi ani, părinte Justin.

Sărbătorim şi noi oferindu-vă câteva cuvinte ale părintelui Justin.

Fără Dumnezeu omul este o armură goală… De când mi-e frică de Dumnezeu, nu-mi mai este frică de nimic.

Răbdarea este axa pe care ne mişcăm noi…! Răbdarea face parte dintr-o smerenie, cu cît omul este mai mulţumit şi mai mulţumitor, mai satisfăcut, mai împăcat cu toată lumea, atunci îşi clădeşte destinul pe răbdare. Poate să fie răbdare mai puţină de voie, să fie de nevoie.. Dar experienţa asta, a răbdării, te face din ce în ce mai tare, mai încrezător, îţi creează personalitatea.

În inimă se întâlnesc cerul cu pământul, aici sunt îngerul şi demonul, aici se creează toată existenţa omului între cer şi pământ: ÎN INIMĂ.

Cu cât un popor este mai încercat, cu cât un popor este mai împilat, mai strâns şi ţinut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai înţelept şi mai destoinic în a învinge iadul.

Un tată, o mamă, copilul formează trinitatea, ceea ce e în cer Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, aceasta este pe pământ iubirea creştină, tata, mama şi copilul, precum în cer aşa şi pe pământ. […] Care era Sfânta Familie, de pildă, unde a crescut Mântuitorul Hristos? Fecioara Măria, Iosif, pruncul lisus. Câtă modestie, câtă înţelepciune, câtă grijă! De aceea a venit Mântuitorul lisus Hristos în trup, să ne dea o pildă că şi el a trăit ca prunc, a trăit copil, a venit în viaţa de toate zilele şi de aceea găseşti în Noul Testament răspuns la toate întrebările mari care se pun în viaţă.

Adevărata valoare a omului, ceea ce îl face pe om cu adevărat om şi îi dă valoare proprie, nu sunt capacităţile fizice sau intelectuale ci harul de a participa la învierea lui Hristos, puterea de a muri şi de a trăi în prezent viaţa veşnică.

Citeste mai departe…