Parintele Calistrat de la Barnova – despre părintele Justin Pârvu

Pr Calistrat Chifan, Video 2 Comentarii

Cu ocazia lansarii cartii “PARINTELE IUSTIN PARVU – Ctitor si parinte duhovnicesc”, parintele Calistrat Chifan a fost invitat sa tina un cuvant, vorbindu-ne de parintele Iustin Parvu.

Citeste mai departe…

Povestea zilei 11.02.2009

Danion Vasile, Povestea zilei 1 Comentariu

Pentru a scapa de stres, un crestin s-a apucat de yoga. La început facea asanele ca pe o gimnastica, gândindu-se ca nu poate fi nimic rau în asta. Duhovnicului nu i-a spus nimic, gândindu-se ca nu îi va da voie sa faca nici un fel de yoga. În câteva luni, trupul sau a devenit mult mai suplu si mai armonios. Asa ca s-a gândit ca nu ar fi rau sa practice anumite meditatii care sa îi linisteasca mintea. „Asa cum pentru trup mi-a prins bine yoga, o sa îmi prinda si pentru minte. Nu are cum sa îmi dauneze.”
Dupa câteva luni de yoga, timp în care se spovedea si se împartasea ca un fur de cele sfinte, diavolul i-a dat puterea de a misca unele obiecte si de a se ridica în aer.
Omul si-a zis în sinea sa: „De acum cred ca am ajuns la masura Mariei Egipteanca. Ma voi duce sa îl întreb pe duhovnicul meu daca stie multi crestini care sunt la fel de sporiti ca mine”.
Ajungând la parintele Mina, acesta l-a întrebat:
– Ce ti s-a întâmplat, fiule, de ai privirea atât de pierduta în ultima vreme? Ce e cu privirea asta fixa?
– Parinte, ma concentrez mult în fata icoanelor, ca sa le iau energia.
– Cum spui asa o neghiobie? Tu crezi ca energia icoanelor se poate lua, ca o ia cine vrea? Crezi ca e ca la magazin?
– Dar cum e, parinte?
– Când stam în fata icoanelor, cerem ajutorul sfintilor sau al Maicii Domnului si ei ne ajuta atât cât trebuie si asa cum trebuie. Nu e o autoservire, sa îsi ia fiecare ce îi trebuie. Sfintii ne ajuta pentru marea lor dragoste fata de noi, nu pentru ca le furam noi energia, stând cu ochii atintiti asupra icoanelor lor. Ce faci tu e tot o forma de vrajitorie.
– Totusi, parinte, daca felul acesta de rugaciune da roade? Stiu pe cineva care a ajuns ca marii sfinti, care ridica obiectele prin forta mintii si chiar zboara de la pamânt, ca Sfânta Maria Egipteanca sau ca Sfântul Serafim de Sarov.
Simtind mândria din vocea omului, care încerca sa îsi ascunda virtutea sub valul falsei smerenii, preotul l-a întrebat:
– De câta vreme zbori, frate?
– De unde stiti, parinte, ca zbor?
– Te vad înselat de drac, si nu-i mare lucru ca te ridica de la pamânt. Si pe demonizati îi ridica, numai ca o face fara aprobarea lor. Cu tine se poarta mai elegant.
Omul s-a simtit lovit de cuvintele parintelui. Cei doi au început o discutie lunga despre yoga, în care fiecare cauta sa îl convinga pe celalalt ca are dreptate.
– Vedeti, parinte, amândoi venim cu argumente, si nici unul nu îl convinge pe celalalt. Nu putem sa cadem la pace?
– Nu, frate, eu nu ma contrazic cu tine. Eu nu îmi apar punctul de vedere. Eu stiu ca adevarul este în Biserica, si numai în Biserica, si tot ceea ce îti spun nu are alt rost decât a te îndeparta pe tine de ratacire. Daca nu vrei sa crezi ce învata Biserica, nu am cum sa te conving. Nici o discutie nu prea are sanse de a-l convinge pe cel care se încapatâneaza sa creada propriilor cugete si sa nesocoteasca învatatura Bisericii.
– Nu numai eu gândesc asa.
– Da, nu numai tu, sunt mai multi, aveti chiar o traditie de asa-zisi întelepti si guru care s-au laudat ca L-au cunoscut pe Hristos. Dar, pentru crestini, celelalte traditii – fie ale yoghinilor, fie ale musulmanilor, fie ale africanilor sau ale budistilor – nu sunt altceva decât surogate.
Discutia a continuat pâna seara. Înainte de a se desparti, parintele i-a spus:
– Cu parere de rau îti spun ca pâna ce nu vei parasi practicile yoghine nu te mai pot nici spovedi, si nici împartasi.
– De ce, parinte?
– Pentru ca nu vrei sa fii al lui Hristos.
– Ba vreau, parinte.
– Daca ai vrea, ai primi învataturile Bisericii.
– Parinte, dar eu vreau sa cunosc adevarul, nu vreau nimic rau. Nu cred în reîncarnare, nu fac nici un fel de prostii…
– Multi au vrut sa cunoasca adevarul si au ajuns în iad. Conteaza nu numai sa vrei sa cunosti adevarul, conteaza si cum faci asta. Si câta vreme nu parasesti practicile yoghine, îi faci pe plac diavolului. O sa ma rog pentru tine sa îti revii. Dar câta vreme faci tot ce vrei tu, esti ca pacatosul care nu vrea sa paraseasca pacatul.
Ajuns acasa, omul a început sa se roage ca Dumnezeu sa îi lumineze mintea unde este adevarul. Rugându-se, s-a gândit ca ar fi mai bine sa îl asculte pe parinte. Ca, si daca acesta ar fi avut o parere gresita despre yoga, tot era mai bine ca el sa se lase de aceasta practica ca sa se poata spovedi si sa se împartaseasca.
Dupa ce s-a rugat, a vazut cum lucrurile din camera sa au început sa se miste. Fara voia lui. Ba chiar la un moment dat a simtit cum o putere vrea sa îl ridice de la pamânt.
S-a speriat tare. A pus mâna pe telefon, a sunat la un prieten si a cerut grabit numarul de telefon al parintelui.
– Parinte, sunt speriat, mi se misca lucrurile prin casa, nu stiu ce sa fac.
– Parintii tai locuiesc departe de tine?
– Da, sunt la tara.
– Atunci du-te sa dormi la un prieten, la un coleg de serviciu. Si mâine dupa-masa, dupa ce te spovedesc, vin sa îti fac o sfestanie. Nu te tulbura, e semn bun, e semn ca diavolul s-a suparat ca te-a pierdut din gheare. Mâine sa vii neaparat la spovedanie…

Doi frati s-au dus în pustia cea mai dinauntru si sase zile se desparteau unul de altul, iar în a saptea zi, întâlnindu-se, faceau rugaciunile si mâncau împreuna, nimic mai mult vorbind între dânsii. Deci mergând dracii la unul dintr-însii, îl amageau în multe feluri si îi aratau mai înainte veniri de frati si cele ce se faceau în multe locuri. Acestea vazându-le si auzindu-le el ca se fac întocmai, credea lor, socotind ca sunt îngeri cei ce îi vestesc lui mai înainte acestea. L-au oprit sa se mai duca si la fratele sau în ziua cea orânduita.
Deci, s-a dus odata sa-l cerceteze pe un frate în manastire si a aratat unora din manastire, întrebând ca pentru altul de este cu putinta ca cineva sa stie cele din lume. Iar ei, auzind si cunoscând ca el este cel înselat, l-au cercetat, zicând: „Daca te îndeletnicesti cu acestea, sa nu mai vii la noi”.
Si îndata s-a pocait, lepadând toate. Întorcându-se la locul sau, au venit iarasi dracii dupa obicei sa-l amageasca, dar el îi numea mincinosi si îi certa. Si îndata s-au prefacut în dobitoace necuvântatoare si, îngrozindu-l, s-au dus.

(Danion Vasile, “Patericul mirenilor”, cap. “Despre vedenii”, 182)