Lectia sportului si a sportivului roman

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Nu mi-as fi dorit ca tocmai moartea unui sportiv sa-mi daruiasca gandurile acestea. As fi preferat o victorie uriasa, o biruinta. Dar atunci toate ifosele noastre de contemporani cu ei, cu campionii, ne-ar fi sters din sobrietatea marturiei. Moartea handbalistului Marian Cozma, ma obliga la aceste randuri.

Îi vedem asa cum ne îngaduie presa, prin prisma fotbalistului, mult mai prezent pe ecran decât ceilalti sportivi. Cu bani si angajati de cele mai multe ori în dispute care depasesc terenul. Dar imaginea aceasta este, cel putin în ce priveste handbalistii ori multe alte sporturi, extrem de falsa. Nimeni nu sta sa contabilizeze sutele de maratoane pe care le parcurge un sportiv de performanta pâna sa poarte acest nume. Câta renuntare, câte clipe derutante, câta durere fizica si psihica. Nimeni nu  poate contabiliza nici lacrimile nici sudoarea unei astfel de munci. Iar de aplauze, ce sa zicem, fereasca Dumnezeu sa nimeresti între palmele celor ce te aplauda. Rar de tot viata lor persista dincolo de arenele unde au fost gata sa moara. Copiii si-i vad printre cantonamente, iubirile vietii lor trec grabnic în amintire. Oricât vi s-ar parea de poetic cred ca nu la întâmplare Sf. Apostol Pavel foloseste zdroaba atletului si încordarea sa sportiva pentru cupa ce-l asteapta pentru a defini concentrarea dinamica a crestinilor pentru mântuire. Pentru ca el vede în atlet icoana omului dedicat, nu doar lui ci si spectatorului, care din efortul sau primeste poate energia umana exemplara de a merge mai departe.

Citeste mai departe…