Povestea zilei 16.02.2009

Povestea zilei Fara comentarii

Rugaciunea anaforei

In locurile Apamiei, in a doua eparhie a Siriei, exista un sat care se chema Gonagon.
Candva, la distanta de o mila de sat, cativa copii pasteau animalele lor. Pe cand se jucau, au hotarat impreuna sa savarseasca Sfanta Liturghie, asa cum vedeau la preot in biserica. Au ales deci un „preot” si alti doi „diaconi”. Dupa aceea s-au apropiat de o stanca unde ca pe un jertfelnic au asezat paini si un vas de lut cu vin.
„Preotul” s-a asezat in mijloc si cei doi „diaconi” de-a dreapta si de-a stanga lui. A inceput deci sa spuna rugaciunea anaforei, in timp ce „diaconii” faceau vant cu palariile lor in loc de ripide. Micul „preot” stia rugaciunea anaforei, pentru ca obisnuia la sfintele slujbe sa stea – ca toti copiii – in fata sfintei mese, si asa sa auda si sa invete rugaciunile.
Dupa ce s-au facut toate dupa randuiala bisericeasca, pe cand se pregateau sa taie painile, s-a intamplat ceva cutremurator. A cazut foc din cer si a facut scrum toate cate erau oferite si stanca. Nu a ramas nici cea mai mica urma!
Copiii, de frica, au cazut jos si au ramas acolo pe jumatate morti, fara sa poata sa articuleze un cuvant. Parintii s-au ingrijorat din cauza intarzierii lor. Cautand, i-au gasit in aceasta stare si i-au dus in sat. Intrebau insistent sa afle care este cauza starii lor, dar nu primeau raspuns.
Mai tarziu, dupa ce copiii si-au revenit au povestit toate cate au facut si au patit. Curand episcopul a aflat de aceasta minunata intamplare, care s-a dus cu toti preotii la locul minunii si a vazut semnele focului ceresc. Atunci, deci, a pus copiii intr-o manastire si pe locul focului a zidit biserica si in jurul acesteia o frumoasa manastire.

(Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii)