Victoria asupra demonilor

Povestea zilei Fara comentarii

Victoria asupra demonilor

Pustiul nu este numai refugiul monahilor iubitori de liniste. Este si locul de exil care pune capcane dintre cele mai infricosatoare celor care lupta pentru Hristos.
Locul numit Melana era locul unde sihastrea cuviosul Atanasie Atonitul (sec. X). Diavolul a luptat, prin diferite metode, sa-l izgoneasca de acolo, dar fara rezultat. Astfel, Cuviosul se pregatea pentru ridicarea Manastirii Marea Lavra. Cand insa au inceput constructia, ceea ce ei zideau ziua, demonii daramau noaptea.
Se arata atunci Nascatoarea de Dumnezeu cuviosului si-i zice:
– Ca sa se continue lucrarea, trebuie sa construiesti intr-o singura zi o biserica si acolo, in acea zi, sa se faca Sfanta Liturghie.
Intr-adevar, intr-o zi s-a construit o Biserica inchinata Sfintilor fara de arginti Cosma si Damian si in aceeasi zi s-a savarsit Sfanta Liturghie.
Si era atat de mica incat de-abia incapea preotul in altar si 4 – 5 oameni in restul spatiului.
Astfel ca prin savarsirea Sfintei Liturghii a alungat demonii si constructia Lavrei a continuat.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

Nestiinta de a ne marturisi

Flori de pateric, Video Fara comentarii

Pr. Vasile Gafton (protopop de Avrig) si pr. Ioan Mihoc (preot misionar) la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 15 februarie, 2009 (duminica fiului risipitor).

Duminica Înfricoşatei Judecăţi

Sinaxar 1 Comentariu

În duminica a treia din Triod Biserica face pomenirea Înfricoşătoarei Judecăţi. În această zi la Sfânta Liturghie se va citi pericopa evanghelică din Evanghelia după Matei, cap. 25, versetele 31 – 46.
Această duminică este şi ultima zi în care se mai mănâncă carne. Despre semnificaţia ei ne-a vorbit Părintele Ştefan Urda: „Duminica Lăsatului sec de carne, a treia duminică din Triod, marchează momentul în care în cursul pregătirii noastre pentru Jertfa şi Învierea Mântuitorului renunţăm la această mâncare, la carne. Ea se mai numeşte şi duminica Înfricoşătoarei Judecăţi pentru că ne aduce aminte de Judecata finală, de Judecata la care toţi ne vom duce atunci când se va petrece plinirea vremii, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură.”

Citeste mai departe…

Alinarea celui inchis

Povestea zilei Fara comentarii

Alinarea celui inchis

Asemanator cu cele povestite mai inainte a povestit candva Sfantul Ioan Milostivul, Patriarh al Alexandriei (610 – 619) preotilor lui ca sa le arate cat de mult ajuta Sfintele Liturghii.
Un tanar din Cipru, compatriot al Sfantului, a fost dus rob in Persia si a fost inchis intr-o inchisoare care se numea Litia. Exista o lege persana aspra, astfel incat, niciodata sa nu iasa cineva viu de acolo.
Odata, insa, cativa au reusit sa evadeze. Acestia au informat gresit pe rudele tanarului ca a murit in inchisoare. Dupa aceasta parintii lui duceau de trei ori pe an ofrande la biserica pentru odihna sufletului lui, crezandu-l mort.
Au trecut patru ani. Intr-o zi tanarul a reusit sa evadeze si sa se intoarca in tara lui. Uimirea parintilor lui a fost de nedescris, intrucat nu l-au primit ca pe un evadat, ci ca pe unul care a fost mort si a inviat.
Mai tarziu i-au povestit cum, pentru odihna sufletului lui pomeneau in mod special numele lui la liturghiile Floriilor, Pastilor si Postului Mare.
Atunci tanarul le-a povestit emotionat cum in acele zile i se arata cineva in haine stralucitoare, care-l elibera putin din lanturi.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

Slujbă de parastas pentru martirii neamului la Mănăstirea Râmeţ

Anunturi Fara comentarii

Slujbă de parastas pentru martirii neamului la Mănăstirea Râmeţ

La Mănăstirea Râmeţ se va oficia duminică, 22 februarie, o slujbă de parastas pentru martirii neamului. În această zi vor fi pomeniţi conducătorii Răscoalei de la 1784 – Horea, Cloşca şi Crişan, precum şi Crăişorul Munţilor, Avram Iancu.

Evenimentul este organizat de Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia, Consiliul Judeţean Alba şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Alba, Societatea cultural-patriotică “Avram Iancu” din România, Primăria şi Consiliul Local Aiud, Mănăstirea Râmeţ şi Biblioteca municipală “Liviu Rebreanu” Aiud.

Deplasarea se va face cu autobuzul, care va pleca duminică dimineaţa, la ora 8.00 din faţa Primăriei Aiud. La final cei doritori vor putea participa la o agapă creştinească, la restaurantul “Bleumarin”.

Sursa: Radio Reintregirea

Luminătorul – de VasileVoiculescu

Poezie 1 Comentariu

Luminătorul – de VasileVoiculescu

Am fost ca nerodul din poveste
Ce căra Soarele cu oborocul
În casa-i fără uşi,fără ferestre…
Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.

Ieşeam cu ciubărele minţii,goale,afară,
În lumină şi pară,
Şi când mi se părea că sunt pline,
Intram,răsturnându-le-n mine.
Aşa ani de-a rândul
M-am canonit să car lumina cu gândul…

Atunci ai trimis Îngerul Tău să-mi arate
Izvorul luminii adevărate:
El a luat în mâini securea durerii
Şi-a izbit naprasnic,fără milă,pereţii.

Au curs cărămizi şi moloz puzderii,
S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,
Au curs lacrimi multe şi suspine,
Dar prin spărtura făcută-n mine,
Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,
Soarele a năvălit în lăuntrul meu.

Şi cu el odată,
Lumea toată…
Îngerul luminător a zburat aiurea,
Lăsându-şi înfiptă securea;
Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină
De soare,de slavă şi de lumină.

Ajutorul celor neajutorati

Povestea zilei 1 Comentariu

Ajutorul celor neajutorati

Cât poate sa ajute Sfânta Liturghie pe crestinii care sunt pomeniti în timpul acesteia se vede si din întâmplarile care urmeaza, pe care le povesteste Sfântul Grigorie Dialogul papa al Romei (590 – 604):
Traia odata un sclav departe de ai sai si înlantuit cu lanturi grele.
Sotia lui obisnuia în unele zile sa se duca la Sfânta Liturghie pentru el. Dupa ani si ani, sclavul s-a întors în tara sa. A amintit atunci nevestei lui, cum în unele zile lanturile lui se desfaceau în chip nevazut si astfel se odihnea putin. Uimita, sotia a constatat ca aceasta se întâmpla exact în zilele în care se facea Sfânta Liturghie pentru salvarea lui.
Un marinar calatorea împreuna cu episcopul Agaton din Panorm catre Roma. În timpul calatoriei, marinarul se gasea în barca, care era legata în spatele vaporului. La un moment-dat, din cauza agitatiei marii, funia s-a rupt si barca a disparut.
Vaporul a ancorat într-o insula, în Ustiba. Acolo episcopul a asteptat trei zile, poate va apare barca marinarului. Trecând cele 3 zile a tras concluzia ca marinarul s-a înnecat. A dat deci porunca sa se faca Sfânta Liturghie pentru sufletul disparut în larg.
Când episcopul a ajuns în Italia, acolo, în orasul Porto, a întâlnit pe neasteptate pe marinar. Bucuria lui era de nedescris.
– Cum ai scapat de înec? l-a întrebat cu mirare.
– Pentru mult timp, preasfintite, am luptat cu valurile salbatice. Barca s-a umplut cu apa si s-a rasturnat de multe ori. Din cauza încercarii mele de a ma tine de ea, pâna la urma m-am epuizat si am lesinat. Atunci, nefiind nici treaz, nici adormit, apare în fata mea în larg, cineva care mi-a oferit pâine. Am mâncat si am prins puteri. Peste putin timp a trecut un vapor care m-a luat si m-a adus teafar la tarm.
– Cumva iti amintesti în ce zi s-a aratat acel necunoscut care ti-a dat pâine? a întrebat episcopul.
Raspunsul marinarului l-a umplut de uimire. Era chiar ziua în care s-a savârsit Sfânta Liturghie pentru el în Ustiba.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

Despre familia creştină – Parintele Ioan Sabau

Marturisitori, Romeo 1 Comentariu

Despre familia creştină

Cuvânt ţinut de Pr. Ioan Sabău (Foltu, Hunedoara), la Deva, în seara zilei de 20 oct. 2005, în finalul conferinţei Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Necula (Facultatea de Teologie din Sibiu), cu tema „Familia creştină azi”. În ziua de 20 oct., Pr. I. Sabău a împlinit 91 de ani.

Cucernice Părinte Profesor, iubite părinte, iubiţi credincioşi şi prieteni ai mei. Vă spun prieteni pentru că vă simt prieteni, întinerind şi eu între voi.

Seara de astăzi a fost pentru mine o revelaţie. Să vă spun de ce. În tinereţea preoţiei mele m-am izbit de multe-multe pe care părintele astăzi le-a tăiat cu briciul.

În tinereţea mea, îmi aduc aminte că am început să ridic căsătoria, aşa după cum spunea Părintele Arsenie Boca, la nivel de Taină. Am reuşit în unele parohii, unde nu era aşa de stăpân pe viaţa noastră folclorul acesta popular. Acesta ne-a dărâmat pe noi. A distrus sfinţenia vieţii familiale, cu fel de fel de glume ruşinoase şi obscene pe la nunţi, care ne făceau de râs. Mi-aduc aminte că la o cununie, când am început să colind cu mireasa prin faţa icoanelor, un beţiv din marele public a prins mireasa şi a tras-o după el. Nu s-a produs sminteală, s-a produs un râs, o bună dispoziţie pentru ei. Alteori, când le dădeam mirilor miere şi pişcoturi, din spatele lor, bine formaţi, nuntaşii loveau cu pumnii mirii după cap, smintind mâna preotului. A doua zi, după cununie, obişnuiau să ducă pe unul mai ospeţit, mai beţiv, pe o scară, să-l ducă mort prin sat. Alţii doi mergeau cu nişte măturoaie pe lângă, făcându-se că dau cu cădelniţa. Batjocoreau într-un stil barbar ceea ce făceam noi la Biserică. În duminica următoare, îngrozit, le-am spus: „Măi oameni, aţi ajuns prea departe! Dar gândiţi-vă că Dumnezeu vă arată aşa cum sunteţi de fapt!” La şase săptămâni după asta, omul acela din targă a fost dus la groapă. S-a cutremurat satul. N-a mai dat cu mătura. Vedeţi ce situaţii am moştenit!

Citeste mai departe…

Câteva gânduri de ale lui Valeriu Gafencu

Fragmente 2 Comentarii

18 februarie 1952 – 57 de ani de la trecerea în cetele mărturisitorilor.

Despre „medievalismul” creştinismului

Un om politic cu convingeri liberale i-a spus lui Valeriu:

– Pentru mine credinţa este o instituţie pe care trebuie să o încurajăm pentru a fi un corectiv al egoismului şi abuzului ome­nesc. Dincolo de rolul ei socio-politic, ea nu mă interesează. Omul politic nu are nevoie de Dumnezeu. Credinţa trebuie în­grădită politic, pentru a evita un nou Ev Mediu obscurantist.

– Domnule, i-a răspuns Valeriu, pentru unul ca dumnea­voastră suferinţa este salvatoare. Prin suferinţă veţi ajunge la lumina credinţei. Veţi înţelege atunci că sunteţi mic şi nedesă­vârşit, că lumina dumneavoastră este întuneric, că numai prin Dumnezeu poţi fi om adevărat, că numai prin credinţă sunt deschise orizonturile cunoaşterii şi, în fine, că lumea nu se poate mântui fără credinţă. Sunteţi solul unei idei preconcepute des­pre Evul Mediu şi al unei falsificări a conceptului creştin. Mai mult decât oricine, credincios se cuvine a fi omul politic, căci orientând lumea, el împlineşte voia lui Dumnezeu, şi-i revin mari responsabilităţi. In ceea ce priveşte Biserica şi rolul ei ca in­stituţie, ea nu este un corectiv, ci o integrare a lumii în Hristos şi nu priveşte o parte, ci întregul. întrucât n-aţi voit a primi cre­dinţa din pricina egoismului materialist, iată că vă vin suferinţa şi moartea prin ateismul materialist. Egoismul burghez e strivit de fiul său mai cumplit, orgoliul ateist-materialist. Nădăjduiesc din inimă ca înainte de moarte sâ ajungeţi la credinţă, dar asta ar însemna să-I urmaţi lui Hristos.

Şi omul acela a ajuns la credinţă.

Citeste mai departe…

Sfântul Tihon si strugurii

Povestea zilei 1 Comentariu

Sfântul Tihon si strugurii

Sfântul Tihon, episcopul Amathuntos (sec. IV – V), este unul dintre cei mai cunoscuti sfinti ai Ciprului. A luat numele de facator de minuni pentru multele minuni pe care le-a facut si cât traia, dar si dupa adormirea sa. Una dintre acestea, impresionanta si paradoxala este si aceasta:
Odata, câtiva muncitori sadeau vita de vie într-o tarina. În timpul muncii, unul dintre acestia a aruncat câtiva struguri uscati. Sfântul a luat un astfel de butas si dupa ce s-a rugat la Dumnezeu, rugându-l sa îi dea viata si roade, l-a sadit în numele Sfintei Treimi. Si ce minune! Acea vita uscata imediat a prins radacina, a facut frunze, a înflorit si a rodit struguri mari si dulci! Si era cu mult înaintea culegerii strugurilor.
De atunci, în fiecare an, minunea se repeta. La 16 iunie, ziua pomenirii sfântului, vita rodeste struguri, mari si dulci, care sunt oferiti ca binecuvântare credinciosilor. Pentru multi ani dupa adormirea lui, se întâmpla acest fapt incredibil. Strugurii erau verzi si acri, pâna în momentul când începea liturghia sarbatorii. Atunci începeau si strugurii sa se coaca si sa se îndulceasca. Când se termina Liturghia, strugurii deveneau negri si nemaipomeniti de dulci. Câti gustau din ei, simteau o ciudata stare de revigorare trupeasca si seninatate duhovniceasca.
Acelasi lucru se întâmpla pâna astazi tuturor care cinstesc si sarbatoresc amintirea sfântului.

(“Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)

« Precedenta Urmatoarea »