Ispita de dreapta – Parintele Nicolae STEINHARDT

Fragment din: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”

Văratec, 1970

Există o ciudată ispită – de dreapta, conform Părintelui Cleopa – aş numi-o ispita credinţei considerată ca panaceu totalitar al grijilor şi înlocuitor general al virtuţilor omeneşti, care-i o împătrită ipostază a trufiei combinată cu naivitatea:

a) convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să
mai fim bolnavi; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medici
şi medicamente, de vreme ce ne putem oricând tămădui prin rugăciuni.

Convingerea aceasta care aduce întrucâtva cu observaţia făcută de Gide lui Maritain (îl chemi pe Hristos la telefon), e tot una cu ispitirea lui Dumnezeu prin exigenţa unei minuni. Cel care o încearcă se pune în situaţia reclamantului care în loc de a se adresa tribunalului competent de gradul întâi ar trece de-a dreptul la calea extraordinară a recursului.

E totodată lipsă de modestie; medicii şi medicamentele sunt şi ele de la Dumnezeu, iar credinciosul care se îmbolnăveşte întocmai ca toată lumea se vindecă întocmai ca toată lumea, nu altfel – cu ajutorul medicilor şi al medicamentelor (fireşte, dacă îi este dat să se tămăduiască).

Citeste mai departe…

Ascor Sibiu vă invită la conferinţa cu titlul “Ateism sau Religie – Evidenţe psihologice ale conceptului de Dumnezeu la copii si adulţi”, susţinută de Dr. Olivera Petrovich – de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie).

Conferinţa va avea loc Marti 31 martie 2009, ora 19, în aula ‘Avram Iancu’ a Facultăţii de Litere a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu.

Dr. Olivera Petrovich preda psihologia dezvoltarii la Departamentul de Psihologie Experimentala si psihologia religiei la Facultatea de Teologie, Universitatea din Oxford. Din 1988 este doctor in psihologie al Universitatii din Oxford si a efectuat numeroase cercetari experimentale in domeniile psihologiei religiei si psihologiei dezvoltarii.

Vezi şi:

• Dr. Olivera Petrovich şi studiul său despre credinţa în Dumnezeu
• Psiholog ortodox despre ateism si religie

Parintele a facut Sfânta Liturghie într-o duminica, la Saliste. La sfârsit a miruit. A trecut prin fata lui o doamna cu fetita în brate. Parintele Arsenie îi zice: „N-ai rabdat pâna nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te”. Si a miruit numai fetita.

În biserica la Draganescu, o cetateanca îi spune Parintelui: „Parinte, baiatul meu are 38 de ani si nu se poate însura”. Parintele i-a zis: „E si normal! Doar pe ceilalti copii i-ati trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastra se stinge. De aceea baiatul nu se poate însura“. (Silvia Patrucean, Sibiu)

Despre fetele tinere, Parintele Arsenie spunea ca „trebuie sa se marite, însa mai usor se mântuieste un barbat, decât se marita fericit o fata”. Mie îmi argumenta avantajele vietii de casnicie, dar atunci nu l-am înteles… (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Ce este Creştinismul – Parintele Nicolae STEINHARDT
Parintele Nicolae STEINHARDT – 20 de ani de la trecerea la Domnul

Fragment din: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”

1965

Nenorocirea este că veacuri de-a rândul – şi acum mai mult decât oricând – până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea.

În vreme ce e clocot, e scandal, e „curată nebunie”, mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă de aventură e happening – e cel mai formidabil happening.

Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire. Mai că aş spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creştină, cerinţele şi rezultatele ei, toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc, diluţie Hanemann minimală, roabă neolitică.

Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) şi nici medicament mai eficace (ne dă libertatea şi fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanţii de heroină).

Creştinismul dă pace, linişte şi odihnă – dar nu searbede şi monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobaţiei celei mai riscate. Un trapez la mare înălţime – şi nici o plasă dedesubt.

Nu înţeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor şi petiţionarii fericirii că trec pe lângă ceea ce caută. Eu unul văd creştinismul ca pe un hiper acid lisergic şi o versiune mai „tare” a unor cărţi ca Arta de a fi fericit sau Cum să reuşeşti în viaţă a lui Dale Carnegie.

Isihie: fericire. Şi nu numai în anumite locuri, la sfântul munte. Pretutindeni. O reţetă universală.

Citeste mai departe…

Odata, am plecat spre Draganescu în pantaloni, crezând ca e un lucru bun si gândindu-ma ca am sa ma schimb în fusta înainte de a da ochii cu Parintele. Când am ajuns la Draganescu, am facut ceea ce îmi propusesem, în spatele bisericii. Apoi am intrat în biserica, unde era foarte multa lume. Dupa câteva minute, Parintele s-a întors si a spus: „Ma, a mers un barbat dupa biserica; astept sa intre, dar nu mai apare. Unde-o fi?”. De atunci n-am mai îmbracat pantaloni. Tot legat de pantaloni, o doamna l-a întrebat odata pe Parintele daca, în caz de neputinta, poate purta pantaloni. Parintele i-a spus ca poate purta, dar numai pe sub fusta. Referindu-se la casatorie, Parintele a spus ca fiecare sac îsi gaseste petecul lui. Si mai zicea Parintele: „Nu cresteti câini; cresteti copiii care nu au parinti”.

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Vorbirea despre Biserică între curs şi discurs

Vorbim despre Biserică şi în Biserică – despre rolul şi importanţa Ei, am ajuns la multe definiţii ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanţare a detaliilor… Nu ştiu, în schimb, în ce măsură, împlinim în practică cunoştinţele teoretice pe care le cunoaştem despre Biserică şi dacă le împlinim în Biserică – acolo unde le este locul şi rostul!…

Şi din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real şi ireal, între istorie şi Împărăţia Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creştin: care este viaţa în Hristos şi viaţa pământească pe care o ducem cu toţii. Rezolvarea acestei antinomii, contradicţii nu implică numai acţiunea umană ci şi divină. Prin el, omul, a realizat prea puţin în planul sensului şi a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară.

Omus secundus deus – maximă iluministă şi marxistă – este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârşirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Iar mântuirea noastră se realizează aşezându-se sub Revelaţie, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelaţia, el pune condiţie Revelaţiei, erezia, produsul subiectivismului demonic, face ce vrea cu Revelaţia şi transmiterea ei prin Biserică. Ei uită că natura Revelaţiei, nu este o sumă de propoziţii, de informaţii, iar înţelegerea mântuirii nu e una gnostică, teoretică.

Citeste mai departe…

Duminica 29 martie 2009 dupa Sfanta Liturghie (ora 13),

slujba de pomenire pentru

Virgil Maxim († 1997) si Monahul Atanasie Stefanescu († 2008)

la Biserica Sapientei
(Bucuresti – Str Sapientei, zona Izvor, in spatele Bisericii Mihai Voda).

Parastasul este inchinat si sfintilor, martirilor si eroilor (inca necanonizati) ai neamului romanesc, luptatori intru adevar si credinta,

adormiti in decursul vremii in luna martie.

Intre aceste pilde vii amintim:

Vasile Lupu († 1661)

Iancu Vacarescu († 1863)

Nae Ionescu († 1940)

Generalul Gheorghe Avramescu († 1945)

Episcopul Grigore Leu († 1949)

Haiducii Dobrogei – Dumitru si Nicolae Fudulea († 1949, † 1952)

Constantin Brancusi († 1957)

Preot Dumitru Iliescu Palanca († 1963)

Alexandru O.Teodoreanu (Pastorel) († 1964)

Ierodiacon Nicolae Steinhardt († 1989)

Liviu Cornel Babes († 1989)

Cei 86 de membri ai Sfatului Tarii din Basarabia – semnatari ai actului Unirii

Sute de detinuti politici morti in temnite, lagare si inchisori

Vesnica pomenire!

Asociatia PREZENT!

Cezarina Condurache – 0726.384.375; Costel Condurache – 0726.314.475
asociatiaprezent@yahoo.com

Virgil Maxim – http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2045885-virgil-maxim-nuntasul-cerului.htm

Preot Dumitru Iliescu Palanca – http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1009656-serial-sfintii-inchisorilor-preotul-dumitru-iliescu-palanca-organizatia-vlad-tepes.htm

Monah Atanasie Stefanescu –

• Parintele Atanasie – “Despre oameni si fapte din vatra Aiudului”
• Părintele Atanasie Ştefanescu la Radio Romania Actualităţi
• Părintele Atanasie – Lumină de om şi de neam românesc
• Priviti la esenta lucrurilor – Monahul Atanasie (Petru Voda)

Duhul cel mut si vorbaria fara Dumnezeu

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Duminica a IV-a din Postul Mare te aduce dinaintea a trei evenimente de lectura duhovniceasca. Pe de o parte este numita Duminica Sfantului Ioan Scararul, cel ramas in istoria monahismului si al istoriei duhovnicesti a Bisericii drept autorul unui celebru tratat de spiritualitate, numit pe scurt Scara, o veritabila icoana morala a sfintelor nevointe, a roadelor pe care virtutile dar si ispitele le produc in sufletul nevoitorului catre Cer.

Asezata imediat dupa Duminica Sfintei Cruci, Scara Sfantului Ioan te obliga sa intelegi ca orice parcurs duhovnicesc este tensionat, te tine legat de impreuna lucrarea cu harul lui Dumnezeu, ca de pacatuit pacatuim singuri, dar de urcat la Cer n-o facem decat impreuna cu Dumnezeu. Iti da de inteles ca orice etapa de viata duhovniceasca parcursa nu trebuie urmata de destindere. A te pocai nu tine de toanele unei distractii minore. A posti nu e o chestiune de dieta ci de tonus duhovnicesc, tonus care, pentru a fi mantuitor, trebuie sa fie mereu situat la cote inalte. Iar icoana Scarii, mai ales in constructia estetica de la manastirea Sucevita, atentioneaza cu privire la faptul ca nu esti mantuit pana cand n-ai consumat prin vietuire si ultimul fuscei al scarii, ca riscul de a cadea de foarte sus este uluitor de mare si ca frica de Dumnezeu preschimbata in intelepciune este singurul aliment spiritual care pazeste cresterea in smerenie.

Citeste mai departe…

Parintele ne spunea tuturor ca, pentru sanatatea femeii, e bine sa avem 3-4 copii. Daca nu nastem câti vin, pacatul cade pe cei care sunt în viata. Eu nu puteam sa suport ca din cauza mea sa sufere copiii. Având patru copii, ma gândeam ca eu sunt bine… Dar când a ajuns la mine, i-­am aratat o fotografie de familie cu noi doi, cei 4 copii si mama mea. Privind-o, mi-a zis: „Tu sa mai faci un copil”. Am raspuns: „Daca va vrea Dumnezeu”. Avusesem o problema cu o sarcina care s-a oprit din evolutie si nu stiam daca voi mai putea naste. I-am marturisit acest lucru Parintelui si dumnealui mi-a zis: „Tu sa traiesti viata normala, fie sa mori la datorie. Nici abuz, nici refuz si viata curata în timpul sarcinii”. Apoi a zis: „Ai grija si nu asculta sfaturile soacrei, dar cinsteste-o ca pe o mama”. Mama zicea catre mine, când vedea ca sunt însarcinata: „Nu vedeti cât va e de greu? Ce veti face când vor fi mari?”. Am reprodus si alte argumente, dar Parintele a zis, parca mâhnit: „Ca sa traiti, mai, ca sa traiti”. Nu stiam ce vrea sa spuna, atunci.

Au urmat alte încercari. Mergeam la Parintele si el îmi repeta: „Viata normala, fie sa mori…”. Dupa alte trei opriri din evolutie si o sarcina moarta (înainte cu 3 zile de a se naste) m-am dus iar la Parintele. În ziua aceea Parintele nu vorbea cu nimeni. Totusi, cu sotul a schimbat câteva vorbe. Eu i-am sarutat mâna. Mai târziu, plângând si rugându-ma în gând, am zis: „Ajuta-ma Parinte Arsenie…”. S-a oprit din lucru si s-a uitat la mine. În 8 mai 1978, aud o voce în somn: „Esti însarcinata!”. Dupa vreo saptamâna, mi-am dat seama ca e adevarat. S-a nascut al cincilea copil, o fetita mai voinica decât toti. Apoi, în 1981 s-a mai nascut înca o fetita.

În anul 2001, înainte ca cel de-al saselea copil sa-si termine studiile, sotul meu a fost victima unui atac de cord foarte grav. Doctorii nu i-au mai acordat nici o sansa de supravietuire. În disperarea mea, am strigat si la Parintele Arsenie, spunându-i: „Parinte Arsenie, eu te-am ascultat si am facut cum ai zis, acum ce fac? Ajuta-ma!“. Minunea s-a întâmplat. Sotul a fost salvat. Dumnezeu ne-a miluit pentru sfaturile si rugaciunile Parintelui Arsenie. (Emilia Span, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Conferinta Ascor Sibiu “Preotul ca icoană a omului desăvârşit”

Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) Sibiu, sub patronajul Mitropoliei Ardealului, organizează joi, 26 martie 2009, conferinţa intitulată „Preotul ca icoană a omului desăvârşit” susţinută de Pr. lect. dr Constantin Jinga – de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara. Conferinţa se va desfăşura în aula „Mitropolit Ioan Meţianu” a Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, începând cu ora 18.30.