Doi frati au ajuns la proces de judecata la tribunal. Unul dintre ei, stiindu-l pe Parintele Arsenie bun sfatuitor, s-a dus si l-a rugat sa-l ajute sa castige procesul cu fratele sau. Parintele i-a promis ca o sa-l ajute, dar cu o conditie: sa-si faca cruce corect si sa zica, pana ajunge la judecata: „Asa-mi trebuie”. Omul nu stia insa ca si fratele sau il cautase pe Parintele Arsenie, ca l-a rugat acelasi lucru si ca Parintele i-a zis ca-l ajuta sa castige procesul numai daca-si face semnul crucii si zice mereu pana la proces: „Asa-mi trebuie”. Si astfel, cei doi frati isi faceau semnul crucii in toate zilele si spuneau neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand au primit citatiile si unul si celalalt au zis: „Asa imi trebuie”. Pe urma, in drum spre tribunal, fiecare dintre frati spunea neincetat: „Asa imi trebuie”. Cand a inceput procesul, instantele judecatoresti i-au impacat imediat iar ei au devenit frati adevarati. Le-a disparut ura pentru totdeauna. Si unul, si celalalt au castigat procesul asa cum le-a promis Parintele Arsenie Boca si ca recunostinta s-au dus si i-au multumit de sfatul dat. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005