Spre aducere aminte: Împlinirea unui an de la trecerea la veşnicele lăcaşuri a Episcopului Ioan Mihalţan,

La 17 Martie, anul curent, se împlineşte un an de la mutarea în veşnicele lăcaşuri a Părintelui Ioan Mihălţan - Episcopul Oradiei, Bihorului şi Sălajului - din perioada 1992 - 2007, şi care anul acesta, dacă ar mai fi trăit ar fi împlinit (la 27 Septembrie) vârsta de 83 de ani… Dumnezeu, însă, în marea sa dragoste şi purtare de grijă pentru noi toţi, a dorit ca acest slujitor al Său să se nască în ceruri, pentru viaţa cea veşnică - duminică spre luni - la 17 Martie din anul 2008, în localitatea sa natală - Ohaba, judeţul Alba, şi în consecinţă, anul acesta să nu fie unul al aniversării şi omagierii unui număr de ani din viaţa aceasta pământească, ci a comemorării unui an de la trecerea sa în viaţa cea cerească… Cu alte cuvinte deci, acest lucru nu ne interzice nouă, ba dimpotrivă, să ne aducem aminte cu mult respect şi deosebită recunoştinţă de acest cuminte şi înţelept om, mare cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine.

Pentru toate acestea, în mintea şi în inima mea personalitatea prea sfinţiei sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o cere; prin cultura teologică şi nu numai cu care sunteţi înzestraţi datorită muncii şi tenacităţii prea sfinţiei sale - deoarece a fost un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu el însuşi de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte concis, coerent dar şi consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!… De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romăneşti şi ortodoxe!…

Aşadar, cugetând la activitatea şi la personalitatea prea sfinţiei sale, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos - pe care prea sfinţia sa l-a cinstit şi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!… De aceea, suntem chemaţi toţi cei care l-am cunoscut (şi nu numai), să-i studiem, în aceste vremuri, şi să-i (re)cunoaştem viaţa, opera şi, mai ales, activitatea sa, bogată din punct de vedere apologetic, pastoral şi misionar.

Prin urmare, sunt încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologică înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare - fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea prea sfinţiei sale atât de prodigioasă, ce s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent în cinstirea, pomenirea şi preţuirea mea, şi neascunzându-mi sentimentul sincer, potrivit căruia îmi este dor de Preasfinţia Sa!…

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Veşnică să-i fie pomenirea şi amintirea! Amin!

Cu aleasă preţuire şi multă recunoştinţă,
Drd. Stelian Gomboş - Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Ministerului Culturii,
Cultelor şi Patrimoniului Naţional.