Sandu Ştefănescu şi un gardian prostănac

fragment din “IMN PENTRU CRUCEA PURTATÔ de Virgil Maxim

Vezi şi: MARTURISITORUL VIRGIL MAXIM – DE 12 ANI IN SLAVA CEREASCA

Duminica următoare am avut altă aventură. Un lan de floarea soarelui trebuia recoltat, floarea bătută şi depozitată, iar cocenii legaţi în snopi şi făcuţi şiră. Fiind ultima restanţă, am hotărât să se înapoieze la Galda cei mai în vârstă, între ei domnii Trifan şi Marian, iar după lichidarea lucrărilor ceilalţi. Cei rămaşi, vreo 10-15, am recoltat în cursul săptămânii „pălăriile” de floarea soarelui, le-am depozitat într-o baracă-magazie pe câmp, am tăiat cocenii. Urma să batem pălăriile şi să depozităm sămânţa. Miliţienii care păţiseră ruşinea cu fânul plecaseră la Aiud; în locul loc era unul venit de curând în colonie, cam prostănac. Iertaţi-mi aprecierea, cred că nu i se potrivea alt calificativ. „Bă! Eu sunt cineva aici! Aţi înţeles?”, era repica lui. Tot ce voia şi ordona trebuia executat fără comentarii. Sâmbătă seara a fost anunţat că Duminica vom merge la Biserică.

– Vedem noi până mâine, a zis el şi a intrat în corpul de gardă.

S-a sculat cu noaptea în cap şi a dat deşteptarea pentru toată colonia. Abia terminasem de aranjat paturile:

– Adunarea! Încolonarea şi direcţia floarea soarelui!

Citeste mai departe…

Era prin anul 1953. Foamete mare. Parintii nu aveau ce sa ne dea de mancare. Eram 11 frati acasa si mama statea iar sa nasca. Atunci, tata s-a hotarat sa mearga la Manastirea Prislop la Parintele Arsenie Boca. Cand a ajuns a vazut ca acolo erau multi oameni de pe Valea Oltului, imbracati frumos. Tata era foarte rau imbracat, ca nu avea haine bune. S-a asezat la usa bisericii. Parintele era la strana. Dintr-o data, l-a chemat pe nume: „Vino, mai, incoace, Cercel Popoviciu! De ce stai acolo?”.
Dupa ce s-a terminat slujba, au plecat cu totii la masa. O parte din oameni s-au dus la padure sa taie lemne pentru manastire, ca pe vremea aceea era in constructie. Dupa amiaza, Parintele a iesit sa le dea niste paine si o damigeana cu vin. Seara, Parintele Arsenie si Parintele Dometie au tinut rugaciune in biserica. Asa au trecut doua zile. Tata se pregatea sa plece, ca mama trebuia sa nasca. Am uitat sa va spun ca Parintele canta intr-una „Ierusalime, Ierusalime, mi-e tare dor de tine”.
Pentru ca voia atat de mult sa vorbeasca cu Parintele, a treia zi, seara, tata s-a apucat sa-l urmareasca. Vazand ca intra in bucatarie, tata s-a dus la taietor, a luat un brat de lemne si s-a indreptat cu ele spre bucatarie. Intre timp, insa, Parintele a iesit. Atunci, tata a aruncat lemnele jos, i-a iesit in cale Parintelui, l-a salutat si… s-a uitat dupa el cum urca la mansarda. Cand a ajuns sus, Parintele i-a zis: „Ce ma, vrei sa vorbesti cu mine?”. „Da Parinte” – zice tata. Parintele a coborat la tata: „Spune, ma, ce ai?”. „Am o casa de copii si sunt sarac lipit”. „Asa cum esti, sa mergi la Sfanta Biserica. Ma, daca va este greu cu multi copii, traiti ca fratii, in curatenie. Alta cale nu este”. Tata zice: „Nu pot, o cunosc si ma cunoaste.” „Atunci ce-i de facut?”. „Parinte, ce sa va mai spun, ce am avut nu mai am. Toate s-au terminat: si vitele, si porcii, si pasarile”. Atunci, Parintele i-a spus sa astepte si a urcat din nou la mansarda. A coborat dupa putin timp, aducand cu sine un plic si o pereche de sosete de lana. „Ia, ma, samanta asta si vom vedea. In seara asta sa pleci. Sa n-o iei pe drum, ci s-o tai prin padure drept inainte. Cand iesi din padure, o sa dai de un drum, sau de o cale ferata. Si asa sa te duci acasa. Acum du-te la Parintele Dometie si ia binecuvantarea”.
Cand a ajuns in gara Sibiu, tata a aflat ca in noaptea aceea Parintele fusese arestat de Securitate si dus din post in post. Noi, pana la toamna, am avut vaca cu lapte, scroafa cu purcei si bucate. Pe fratele care s-a nascut l-au botezat Rusalim, ca tata s-a dus la Parintele de Sfintele Rusalii. In plic, tata a crezut ca Parintele scrisese legi. Dar au fost 500 lei. Bani de samanta. (Maria Matronea, Sibiu)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005