Inaintam in pelerinajul Postului Mare. De-acum avem parcursa o saptamana de cale duhovniceasca. Am deschis Triodul, asa se cheama perioada aceasta din punct de vedere al slujbelor si constructiei sale litugice, si ne-am rugat in cuvintele Canonului celui Mare, al Sfantului Andrei Criteanul, al carui refren duhovnicesc tine mintea legata de Dumnezeu: „Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!“.
Refren al pocaintei si smereniei, strigatul de durere sufleteasca pe care-l ridica lucidizarea dinaintea pacatului este, fara indoiala, cea mai de pret roada a postirii. Catre aceasta ne cheama Duminica aceasta. Ea ne obliga sa vedem cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru. Ce continut are credinta noastra, carui Dumnezeu ne inchinam, mai ales la vremea aceasta de inflatie in ce priveste religiozitatea si cultura religioasa. Carui Dumnezeu ii postim postul. Pentru ca la prima vedere pare ca postim de dragul lui Hristos, pe Care-l ascundem intre retete de post sau diete stupide, uitand ca scopul postirii nu este a nu manca ci a-L manca pe Hristos, trup si sange.
Toata Evanghelia din Duminica aceasta, cuprinsa in Evanghelia dupa Ioan (1.43-51), nu-i alta decat constructia identificarii Dumnezeului celui Viu. Mai intai prin Andrei, prin acesta pe Simon, fiul lui Iona, apoi pe Filip si Natanail…Si prin ei toata Betsaida, dinspre Betsaida lumea…
Cuviosul Serafim de Sarov (1759 -1833), acest mare sfant al ortodoxiei, era intarit in lupte de pronia dumnezeiasca cu vedenii duhovnicesti care ii alinau sufletul. Diacon fiind, vedea cateodata la slujbe cum sfintii ingeri slujeau impreuna cu monahii.
“Candva - povesteste el - slujeam in Joia Mare. Am spus cu umilinta, de langa Sfantul Jertfelnic <<Doamne, mantuieste pe cei umili si acopera-ne pe noi>>. Dupa ce am iesit in fata usilor imparatesti si am spus sfarsitul rugaciunii intreite <<si in vecii vecilor>>.
In acel moment a stralucit in fata mea o lumina. Ma uit intr-acolo si vad pe Domnul nostru Iisus Hristos cum stralucea mai mult decat soarele in lumina orbitoare. Il inconjurau toate puterile ceresti ale ingerilor, arhanghelilor, heruvimilor si serafimilor. Intrase prin poarta de vest si plutind prin aer, a stat in fata amvonului.
Ridicandu-si mana Sa a binecuvantat pe slujitori si pe crestini si apoi a intrat in locul de langa usile imparatesti unde se gaseste icoana Lui.
Inima mea s-a umplut de lumina si de bucurie pentru El”.
Demn de consemnat este ca vedenia a avut loc in timpul intrarii preotilor in Sfantul Altar, care simbolizeaza intrarea lor in cer.
(”Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)
Pr. prof. univ. dr. Vasile Grajdian (Facultatea de Teologie Sibiu) la emisiunea “Flori de pateric” (TV Eveniment, Sibiu) din 22 februarie, 2009 (infricosata judecata).
In muntele Sinai, in sfantul varf, se facea odata, in ziua Cincizecimii, Sfanta Liturghie a Sfantului Iacob. Multi monahi se adunasera sa cinsteasca sarbatoarea.
In timpul cand preotul a spus “Cantare de biruinta, cantand…”, s-a auzit un vuiet la care au raspuns toti muntii cu un sunet si un vuiet strigand: “Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot…”.
Vuietul si sunetul acesta s-au mentinut pentru o jumatate de ora. Nu au auzit insa toti, ci cei care aveau urechi sa asculte imnul ingerilor.
(”Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)
Un oarecare batran, curat si sfant, de fiecare data cand slujea, vedea ingeri de-a dreapta si de-a stanga lui. Acesta primise invatatura de a sluji de la eretici si pentru ca era neexperimentat in sfintele dogme, spunea rugaciunile cu simplitate si fara rautate, fara sa stie insa ca sunt gresite.
Odata insa, din iconomia lui Dumnezeu, l-a vizitat un frate care cunostea bine sfintele dogme. Fratele era diacon si s-a intamplat sa se gaseasca in acel timp in care batranul slujea. A observat deci greseala si i-a spus:
- Ceea ce zici tu, parinte, la liturghie, nu sunt ale credintei ortodoxe.
Batranul insa, deoarece vedea in timpul acela ingerii, nu a dat atentie celor spuse de diacon.
Insa diaconul insista sa-i spuna greseala:
- Gresesti, calugare. Biserica nu este de acord cu acestea.
Atunci batranul, vazand insistenta diaconului, a intrebat la o liturghie pe ingerii care il asistau:
- Ce sunt acestea ce-mi spune diaconul?
- Bine iti zice, au raspuns aceia, sa le accepti.
- Si de ce atata timp nu mi-ati spus-o voi?
- Pentru ca Dumnezeu asa a lasat, omul sa fie corectat de catre oameni.
De atunci batranul s-a corectat, multumind lui Dumnezeu si diaconului.
(”Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)
Pr. Ioan Ică Jr. - invitat în Emisiunea domnului Florin Oancea - Convorbiri Duhovnicesti - Antena 1 Sibiu
“Convorbirile duhovnicesti” va propun o întâlnire cu unul din cei mai importanti teologi români contemporani, parintele Ioan I. Ica jr. Parintele profesor ne vorbeste despre cultura teologica care se împleteste si nu exculde cultura laica ci o ilumineaza … Un “cuvânt împreuna” al parintelui Ioan Ica jr. despre cultura cu Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Mihai Sora …
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie (o metanie).
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să îmi văd greşealele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (o metanie).
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului (o închinăciune).
Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul (o închinăciune).
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă (o închinăciune).
Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (o închinăciune).
Şi pe urmă, iarăşi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, şi la sfârşit cu o metanie mare: Doamne şi Stăpânul vieţii mele …
Avva Matias, unul dintre Sfintii Parinti ai pustiului Sinait, a povestit urmatoarele:
Cand locuiam in Arandula, pazeam Sfanta Impartasanie incuiata in chivotul Bisericii. Obisnuiam in fiecare duminica sa impartasesc sclavii acelei pustii cu preacinstitul Trup.
De multe ori mergeam duminica la biserica si gaseam chivotul deschis. Ma intristam datorita acestui fapt si m-am hotarat odata sa pecetluiasc cu ceara si pecete chivotul, nu inainte insa de a numara Sfintele Parti.
Urmatoarea duminica, deci, am gasit neatinsa pecetea, insa deschizand chivotul am constatat ca lipseau trei particele. Au inceput sa ma chinuie fel de fel de ganduri. Urmatoarea duminica insa s-a aratat in visul mei trei monahi si dupa ce m-au trezit mi-au spus:
- Scoala, e timpul rugaciunii.
- Cine sunteti, parintilor, de unde veniti? i-am intrebat.
- Noi, mi-au raspuns, suntem pacatosii care, de multe ori, venim si ne impartasim. De acum inainte sa nu te mai ocupi cu asta.
Atunci am inteles ca erau pustnici si am multumit lui Dumnezeu ca a daruit generatiei noastre astfel de oameni sfinti.
(”Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)
Sfantul Nifon, episcopul Constantianului (sec. IV) s-a invrednicit sa vada multe vedenii dumnezeiesti cu ochii sai ilumnati de Duhul Sfant.
Candva, in timpul unei Sfinte Liturghii, imediat ce preotul slujitor a spus: “Binecuvantata este imparatia…”, sfantul a vazut foc coborand din cer si acoperind Sfantul Jertfelnic si pe slujitor fara ca acesta sa-si dea seama de nimic.
Mai tarziu, cand poporul a inceput sa cante “Sfinte Dumnezeule”, patru ingeri au coborat si au cantat impreuna cu ei.
La Apostol, s-a aratat Apostolul Pavel care indruma pe cantareti. La “Aliluia”, dupa apostol, vocile poporului urcau impreunate la cer ca o funie de foc si la evanghelist, fiecare cum iesea ca o flacara din gura preotului si urca spre cele ceresti.
Putin inaintea intrarii cu Sfintele Daruri, cuviosul vede cum se deschide cerul si o mireasma cereasca a acoperit intreaga biserica. Ingerii coborau din ceruri slavind pe Mielul Hristos si Fiu al lui Dumnezeu.
Si iata: s-a aratat atunci un Preacurat si de trei ori slavit prunc! Il tineau ingerii care l-au adus si l-au asezat pe Sfantul Disc unde se gaseau Cinstitele Daruri. In jurul lui s-au adunat multime de tineri imbracati in haine stralucitoare care priveau cu admiratie si pocainta frumusetea lui dumnezeiasca.
A venit momentul pentru intrarea mare. Preotul slujitor s-a apropiat sa ia in maini Sfantul Disc si Sfantul Potir, l-a ridicat si l-a inaltat deasupra capului ridicand impreuna pruncul si pe mama lui. Cand cuviosul iesi cu Sfintele, poporul canta lin, a vazut cuviosul ingeri inaripati care zburau in jurul preotului, doi heruvimi si doi serafimi mergeau inaintea lui si multime mare de ingeri il insoteau slavindu-L.
Cand preotul a ajuns la Sfanta Masa si a asezat Sfintele Daruri, ingerii le-au acoperit cu aripile lor. Cei doi heruvimi s-au asezat in dreapta preotului si cei doi serafimi in stanga lui, fara insa ca acesta sa-si dea
seama.
Sfanta Liturghie a continuat. Au spus “Crezul” si au ajuns la sfintirea Sfintelor Daruri. Preotul le-a binecuvantat si a spus: “… si trimite harul Duhului Tau Sfant. Amin, amin, amin…”. Atunci vede iarasi dreptul, cum un inger a luat cutitul si a jertfit Pruncul. Sangele lui l-a turnat in Sfantul Potir, pe cand Trupul lui l-a luat si l-a pus pe Sfantul Disc. Dupa aceasta s-a retras iarasi la locul lui si a stat cu umilinta si evlavie.
Cand preotul a ridicat Sfintele Taine, cantand “Sfintele Sfintilor”, si poporul canta “Unul Sfant, Unul Domn”, cineva din biserica s-a intors spre sfant si l-a intrebat incet:
- De ce, parinte, preotul zice “Sfintele Sfintelor”?
- Pentru noi toti o zice copilul meu, si inseamna la Sfantul Trup al lui Hristos sa vina cel care este sfant.
- Si ce este sfintenia, parinte? a intrebat iarasi acela care era un om simplu.
- Uite… Daca esti nevrednic, sa nu indraznesti sa te faci partas la o asemenea Taina mareata. Daca esti certat, cu cineva sa nu te aproprii. Daca iti bati joc, sau injuri, sau judeci pe aproapele tau, stai departe de Sfanta Impartasanie. Mai intai gandeste-te bine si apoi apropie-te.
Intre timp, slujitorul a cantat “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si dragoste sa va apropiati”.
Sfantul observa acum pe cei care se impartaseau. La unii li se intunecau fetele cum luau Sfanta Euharistie pe cand altora li se lumina fata ca un soare.
Ingerii stateau acolo aproape si urmarea impartasirea cu cinste. Cand se impartasea cineva vrednic ii puneau pe cap o cununa. Cand insa se apropia un nevrednic, ingerii intorceau scarbiti capul. Atunci cand se impartasea, Trupul si Sangele Mantuitorului dispareau din sfanta lingurita iar ei plecau negri ca un carbune la chip.
Cand Sfanta Liturghie s-a terminat si preotul a cantat ecfonisul, s-a aratat iarasi Pruncul viu si nevatamat in mainile ingerilor! Deodata acoperisul s-a deschis parca in doua. Pe acolo ingerii au inaltat Pruncul la
ceruri, cantand imne de slava si marind pe Dumnezeu Tatal.
(”Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii”)
Şi după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni:
