Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa.

În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capu femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005