În anul 1999 am mers la Prislop. Acolo, un om foarte serios mi-a povestit ca odata l-a dus cu caruta pe Parintele Arsenie, de la Lovnic la Fagaras. Pe drum, au trecut printr-o padure si Parintele i-a zis sa opreasca lânga o tufa. Omul opreste caii si Parintele zice: „Scoala, ma, lenesule, nu ti-e rusine sa te culci în drum?”. Carutasul a crezut ca vorbeste cu vreun betiv adormit dupa tufa. Când colo, numai ce vede ca de dupa tufa iese o namila de lup, care se întinde cât era de mare! Parintele Arsenie i-a mai zis lupului: „Poti speria vreun trecator; nu ti-e rusine sa te culci pâna da soarele pe tine?”. Dupa aceea lupul a plecat prin padure.

Mergând mai departe prin padure, omul a observat ca deasupra carutei se adunase un stol de pasarele care ciripeau vesele. Asa l-au petrecut pe Parintele pâna au iesit departe de padure. Atunci Parintele le-a zis: „Duceti-va înapoi la locul vostru” si pasarelele s-au întors în padure. Carutasul s-a gândit ca Parintele Arsenie Boca este cu adevarat omul lui Dumnezeu.

Când Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul din ei mi-a spus ca odata, când urcau pe poteca, un urs le-a aparut în fata, chiar pe poteca. N-au mai îndraznit nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin în urma. Când a ajuns, Parintele Arsenie le-a zis: „Ce faceti mai, fricosilor?”, apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis: „Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?”. Si ursul a plecat la vale! (Biliboaca Matei, Savastreni)

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005