Parintele Arsenie si maica Zamfira au trimis o echipa de mesteri din Prahova, prin anii 1984-1985, sa lucreze la renovarea Manastirii Prislop. În fruntea echipei era un maistru foarte bun, pe nume Vâlcea, din Comarnic. Acest maistru, mergând odata acasa, vede pe sotia sa bolnava si o duce la spitalul din Ploiesti. Acolo i s­-au facut toate analizele si i s-a spus ca are cancer. A dus-o si la Bucuresti, la spitalul Fundeni, unde sunt specialisti si aparatura cea mai buna din tara. Dupa ce i-au facut toate analizele i-au spus sa o duca acasa ca nu se mai poate vindeca si ca va muri cât de curând. Asa a si facut.

Apoi, maistrul s-a întors la lucru, la Prislop. Era foarte suparat. Parintele l-a observat si l-a întrebat: „Ce ai, mai, de ce esti suparat ?”. El a spus ca necazuri trecatoare. Mai trec doua zile si iar îl întreaba Parintele: „Spune, mai, ce ai de esti suparat?”. Atunci i­-a spus ca a fost cu sotia la spitalele din Ploiesti si Bucuresti si ca toti medicii i-au spus ca are cancer si ca nu mai are mult de trait. Parintele i-a luat mâna dreapta si cu mâinile sale i-a sucit-o si pe-o parte si pe alta si la urma i-a spus: „Mai, sotia ta nu are nimic, nu moare. Tu trebuie sa stii ca noi avem mult de lucru aici. Vezi-ti de treaba si nu mai fi suparat”. Dupa câteva zile, se duce acasa si vede ca sotia sa nu mai este bolnava.

“Noi marturii despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2005

Klaus Kenneth – Douã milioane de kilometri în cãutarea adevãrului – lungul meu drum spre credinţã –

Traducere din limba germană de Raluca Toderel
Ediţie îngrijită de Laurenţiu Dumitru şi Radu Hagiu

CUVÂNT ÎNAINTE AL EDITORILOR ROMÂNI

Aveţi înainte o carte grea. După lectura ei, modul con­ta­bi­licesc de a ne raporta la Dumnezeu, dar şi părutele noastre aşezări sufleteşti se vor răsturna în parte. Autorul ei, Klaus Kenneth, un elveţian acum în vârstă de 63 de ani, este unul dintre puţinii oameni care pot zice, în acest veac, că L-au aflat pe Dumnezeul Cel Adevărat în Orto­doxie, la capătul unei peregrinări de 2.000.000 de kilometri de-a lungul şi de-a latul pământului, vreme de aproape patru decenii. Călătoriile sale prin India, Tibet, Thailanda şi multe ţări islamice, până în Mexic, Alaska şi Brazilia, l-au purtat în cele din urmă în Anglia, unde l-a cunoscut pe cel ce avea să-i devină nemincinos povăţuitor şi părinte duhovnicesc – Arhimandritul Sofronie Saharov. Vom afla din această mărturie un Dumnezeu viu, Care, ca şi „Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov”, vine în în­tâm­­pinarea celui ce-L caută cu ardoare şi nu Se ruşinează a întinde mâna, chiar de nenumărate ori, unui Klaus îndă­răt­nic, căzut între tâlharii înşelării minţii.

Cartea aceasta are o deosebită valoare şi însem­­n­ă­tate în zilele noastre, când atât de mulţi au nedumeriri în privinţa adevăratei credinţe, rătăcind prin lumea ezoterismului, vrăjitoriei, credinţelor asiatice precum yoga sau buddhismul, iar uneori şi mai aproape de „casă”, în sânul unor secte aşa-zis creştine. Putem spune – folosind cuvintele unui alt căutător al acestei epoci, Părintele Sera­fim Rose, pe care autorul cărţii de faţă îl numeşte „unul din uriaşul număr de suflete vii şi sfinte ale Bisericii Orto­doxe” – că „nu a existat niciodată un asemenea veac al învă­ţătorilor mincinoşi precum acest secol al 20-lea, atât de bogat în înlesniri materiale şi atât de sărac în cele ale minţii şi sufletului. Orice părere imaginabilă, chiar şi cea mai absurdă – până şi cele respinse până mai deunăzi de toţi oamenii civilizaţi – îşi găseşte acum susţinerea şi propriul ei «dascăl»… Filosofia are o mie de şcoli şi creştinismul o mie de secte”. Aşadar, în acest veac al sincretismului religios, e de mare folos să auzim un glas limpede care vorbeşte despre Adevăr nu dintr-o pers­pectivă teologico-academică, ci dintr-o experienţă de viaţă – „din cercare”.

Cartea se adresează cu precădere celor ce sunt, la rândul lor, într-o căutare de un fel sau altul, încercând să le desluşească, prin împărtăşirea celor trăite, unele din necunoscutele care îi frământă. Mai presus de toate, după cum o şi mărturiseşte autorul, „înţelesul şi rostul acestei cărţi este de a da mărturie asupra faptului că iertarea şi schimbările sunt cu putinţă întotdeauna şi oriunde, atunci când dragostea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh ne atin­ge inima. Dragostea de negrăit a lui Dumnezeu plu­teşte asupra noastră, la fel ca înainte de facerea lumii. Cel ce îşi va deschide inima sa o va primi. Aici şi acum”. Autorul îşi arată nădejdea că „şi în România, unde mulţi, din păcate, înţeleg Biserica nu ca pe tainicul Trup al lui Hristos, ci ca pe o instituţie, un rit, o cultură, această carte le poate arăta că Iisus Hristos este viu şi lucrător”.

Citeste mai departe…